2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

centralíst1, ~ă a [At: ZAHARESCU, C. D. 8 / Pl: ~iști, ~e / E: fr centraliste] 1 Care este organizat după sistemul centralismului (1). 2 Care aparține centralismului (1). 3 Referitor la centralism (1). 4 De centralism (1).

centralíst2, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~iști, ~e / E: centrală + -ist] 1-2 Persoană care lucrează într-o centrală (12-13).

CENTRALÍST2, -Ă, centraliști, -ste, s. m. și f. Persoană care lucrează într-o centrală (telefonică). – Centrală + suf. -ist.

CENTRALÍST2, -Ă, centraliști, -ste, s. m. și f. Persoană care lucrează într-o centrală (telefonică). – Centrală + suf. -ist.

CENTRALÍST1, -Ă, centraliști, -ste, adj. Potrivit centralismului, care aparține centralismului, privitor la centralism. – Din fr. centraliste.

CENTRALÍST1, -Ă, centraliști, -ste, adj. Potrivit centralismului, care aparține centralismului, privitor la centralism. – Din fr. centraliste.

CENTRALÍST, -Ă, centraliști, -ste, adj. Potrivit centralismului, care aparține centralismului.

CENTRALÍST, -Ă, centraliști, -ste, adj. Potrivit centralismului, care aparține centralismului. – Fr. centraliste.

CENTRALÍST, -Ă adj. Conform centralismului. // s.m. și f. Operator într-o centrală telefonică sau telegrafică. [Cf. fr. centraliste].

CENTRALÍST, -Ă I. adj. conform centralismului. II. s. m. f. operator într-o centrală (telefonică). (< fr. centraliste)

CENTRALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care lucrează într-o centrală (telefonică). /<fr. centraliste

CENTRALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de centralism; propriu centralismului. /<fr. centraliste


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

centralíst adj. m., pl. centralíști; f. centralístă, pl. centralíste

centralíst adj. m., pl. centralíști; f. sg. centralístă, pl. centralíste

Intrare: centralist (adj.)
centralist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centralist
  • centralistul
  • centralistu‑
  • centralistă
  • centralista
plural
  • centraliști
  • centraliștii
  • centraliste
  • centralistele
genitiv-dativ singular
  • centralist
  • centralistului
  • centraliste
  • centralistei
plural
  • centraliști
  • centraliștilor
  • centraliste
  • centralistelor
vocativ singular
plural
Intrare: centralist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centralist
  • centralistul
  • centralistu‑
plural
  • centraliști
  • centraliștii
genitiv-dativ singular
  • centralist
  • centralistului
plural
  • centraliști
  • centraliștilor
vocativ singular
  • centralistule
  • centraliste
plural
  • centraliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

centralist (adj.)

  • 1. Potrivit centralismului, care aparține centralismului, privitor la centralism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

centralist, -ă (persoană) centralist centralistă

  • 1. Persoană care lucrează într-o centrală (telefonică).
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Centrală + sufix -ist.
    surse: DEX '09 DN