CENS s.n. 1. Recensămînt făcut din cinci în cinci ani în vechea Romă asupra cetățenilor și a averii lor. ♦ Cens electoral = cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetățean să aleagă sau să fie ales. 2. (În orînduirea feudală) Prestație anuală în bani sau în natură, datorată de posesorul pămîntului seniorului său feudal. [Pl. -suri. / < lat. census, cf. fr. cens, it. censo].