13 definiții pentru cenobit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CENOBÍT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Din fr. cénobite, lat. coenobita.

CENOBÍT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Din fr. cénobite, lat. coenobita.

cenobít sm [At: DA / Pl: ~iți / E: fr cénobite] (Bis; îoc anahoret) Călugăr care trăiește într-o mănăstire sau într-o comunitate monahală Si: chinovit.

CENOBÍT, cenobiți, s. m. (Spre deosebire de anahoret) Călugăr care trăiește într-o mănăstire la un loc cu alți călugări.

CENOBÍT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Fr. cénobite (lat. lit. coenobita).

CENOBÍT s.m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire sau într-o comunitate monahală. [< fr. cénobite, cf. lat. coenobita].

CENOBÍT s. m. călugăr care trăiește într-o mănăstire. (< fr. cénobite, lat. coenobita)

CENOBÍT ~ți m. 1) Călugăr care trăiește într-un cenobiu. /<fr. cénobite, lat. coenobita

cenobit m. călugăr care trăiește în comun cu alții. V. chinovie.

*cenobít m. (lat. coenobita, vgr. koinobiátes). Călugăr din cenobiŭ. – Și chinovit (după ngr.). – Fem. -ítă, pl. e. V. anahoret.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CENOBÍT s. (BIS.) (înv.) chinovit. (~ul este călugărul care trăiește într-o mănăstire.)

CENOBIT s.(BIS.) (înv.) chinovit. (~ este călugărul care trăiește într-o mănăstire.)

Intrare: cenobit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenobit
  • cenobitul
  • cenobitu‑
plural
  • cenobiți
  • cenobiții
genitiv-dativ singular
  • cenobit
  • cenobitului
plural
  • cenobiți
  • cenobiților
vocativ singular
  • cenobitule
  • cenobite
plural
  • cenobiților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cenobit

  • 1. Călugăr care trăiește într-o mănăstire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: chinovit

etimologie: