6 definiții pentru cenaclist
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CENACLÍST, -Ă, cenacliști, -ste, s. m. și f. (Rar) Membru al unui cenaclu. – Cenaclu + suf. -ist.
cenaclíst, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~iști / E: cenaclu + -ist] 1 Membru al unui cenaclu (2). 2 Participant la un cenaclu (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CENACLÍST, -Ă, cenacliști, -ste, s. m. și f. Membru al unui cenaclu. – Cenaclu + suf. -ist.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cenaclíst s. m. Membru al unui cenaclu ◊ „Spre seară întâlnesc doi cenacliști de la «Lucian Blaga».” R.lit. 5 XI 70 p. 2. ◊ „[...] colaborarea foștilor cenacliști de la Sibiu [...]” Fl. 23 V 86 p. 6; v. și R.l. 8 IV 80 p. 2, Luc. 4 II 84 p. 2 (din cenaclu + ist; DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CENACLÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Membru al unui cenaclu. /cenaclu + suf. ~ist
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cenaclíst s. m., pl. cenaclíști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
cenaclist, -ă cenaclistă
- 1. Membru al unui cenaclu.surse: DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Cenaclu + sufix -ist.surse: DEX '98 DEX '09