6 definiții pentru cenaclist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CENACLÍST, -Ă, cenacliști, -ste, s. m. și f. (Rar) Membru al unui cenaclu. – Cenaclu + suf. -ist.

cenaclíst, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~iști / E: cenaclu + -ist] 1 Membru al unui cenaclu (2). 2 Participant la un cenaclu (3).

CENACLÍST, -Ă, cenacliști, -ste, s. m. și f. Membru al unui cenaclu. – Cenaclu + suf. -ist.

cenaclíst s. m. Membru al unui cenaclu ◊ „Spre seară întâlnesc doi cenacliști de la «Lucian Blaga».” R.lit. 5 XI 70 p. 2. ◊ „[...] colaborarea foștilor cenacliști de la Sibiu [...]” Fl. 23 V 86 p. 6; v. și R.l. 8 IV 80 p. 2, Luc. 4 II 84 p. 2 (din cenaclu + ist; DEX-S)

CENACLÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Membru al unui cenaclu. /cenaclu + suf. ~ist


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cenaclíst s. m., pl. cenaclíști

Intrare: cenaclist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenaclist
  • cenaclistul
  • cenaclistu‑
plural
  • cenacliști
  • cenacliștii
genitiv-dativ singular
  • cenaclist
  • cenaclistului
plural
  • cenacliști
  • cenacliștilor
vocativ singular
  • cenaclistule
  • cenacliste
plural
  • cenacliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cenaclist, -ă cenaclistă

  • 1. Membru al unui cenaclu.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Cenaclu + sufix -ist.
    surse: DEX '98 DEX '09