CEMENTARE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. [Var.: cimentare vb. I] – V. cementa.

cementare sf [At: DN³ / Pl: ~tări / E: cementa] 1 Tratare termochimică a oțelurilor pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură Si: cementat¹ (1), cementație (1). 2 (Med) Obturare a canalului unui dinte Si: cementat¹ (2), cementație (2). 3 (Med) Fixare a protezelor dentare Si: cementat¹, cementație (3).

CEMENTARE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. – V. cementa.

CEMENTARE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa.

CEMENTARE Acțiunea de a cementa; cementație. [< cementa].

CEMENTA, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. [Var.: cimenta vb. I] – Din fr. cémenter.

CIMENTA¹, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter.

CIMENTA² vb. I v. cementa.

CIMENTARE² s. f. v. cementare.

cementa vt [At: DN³ / Pzi: ~tez / E: fr cémenter] 1 A trata termochimic oțelurile moi sau aliate cu carbon, crom, azot etc., pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură. 2 (Med) A obtura canalul unui dinte cu cement (2). 3 (Med) A fixa cu cement (2) protezele pe dinți.

cimenta [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. 206 / V: cem~^[1], țem~, țim~ / Pzi: ~tez / E: ciment] 1-7 vt A întări cu ciment (1, 3-8) Si: a cimentui (1-7). 8-9 vtr (Fig) A (se) consolida.

cimentare sf [At: GHICA, S. 647 / V: cem~, țem~, țim~ / Pl: ~tări / E: cimenta] 1-7 Întărire cu ciment (1, 3-8) Si: cimentat¹, cimentuire, cimentuit¹. 8 (Fig) Consolidare.

țementa v vz cimenta

țimenta v vz cimenta

* CIMENTA¹ (-tez) vb. tr. 1 A da, a lipi. a tencul cu ciment ¶ 2 Ⓕ A lega strîns, a uni trainic, a întări: ~ pacea prin alianțe; știa să apropie inimile și să cimenteze ideile (I.-GH.) [fr.].

* CIMENTA² (-tez) vb. tr. ⚒ 🔧 A modifica prin căldură compoziția unui metal, de obiceiu a fierului făcîndu-l să se conbine cu carbonul, spre a se transforma în oțel [fr. cémenter].

CEMENTA, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. – Din fr. cémenter.

CIMENTA, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter.

CIMENTA, cimentez, vb. I. Tranz. 1. A lega ce ciment. De la suprafața pămîntului în jos, pereții [fîntînii] erau zidiți în piatră puternic cimentată. MIHALE, O. 511. Linia de închidere a celor două jgheaburi era cimentată. GALACTION, O. I 120. 2. Fig. A face ca ceva să fie solid, indistructibil; a întări, a consolida (o prietenie, o alianță etc.). Aplicînd cu fermitate linia partidului în chestiunea națională, cimentăm și mai bine unitatea politică și morală a poporului muncitor. REZ. HOT. I 29. Oamenii muncii din Republica Populară Romînă sînt pătrunși de hotărîrea neclintită de a fi și pe viitor credincioși cauzei lui Lenin și Stalin, de a st strînge și mai mulț în jurul steagului partidului – steagul lui Lenin și Stalin -, de a cimenta și mai mult prietenie veșnică, de nezdruncinat cu marea Uniune Sovietică. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 7. Clasa muncitoare și partidul ei internaționalist constituie forța care cimentează aceste națiuni noi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/3. ◊ Refl. Se cimentează necontenit unitatea politico-morală a întregului popor muncitor, sub steagul partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2645.

CEMENTA, cementez, vb. I. Tranz. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducînd, prin difuziune, carbon în stratul superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. – Fr. cémenter.

CIMENTA, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid, a (se) consolida. – Din ciment (după fr. cimenter).

CIMENTARE, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta.

CEMENTA vb. I. tr. A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină. [< fr. cémenter].

CIMENTA vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) lega (cu ciment). ♦ A injecta sub presiune în pămînt, în roci, în materiale de construcție etc. o suspensie de ciment pentru consolidarea și impermeabilizarea acestora; (p. ext.) a (se) consolida cu ciment. ♦ (Fig.) A (se) lega, a (se) uni indestructibil, tare; a (se) consolida. [Cf. it. cimentare, fr. cimenter].

CEMENTA vb. tr. 1. a supune unele piese din oțel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etc. în stratul superficial al acestora. 2. a obtura canalul unui dinte cu cement. 3. a fixa cu cement protezele pe dinți. (< fr. cémenter)

CIMENTA vb. tr., refl. 1. a (se) întări (cu ciment). ◊ a injecta sub presiune o suspensie de ciment în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. pentru consolidare. 2. (fig.) a (se) lega, a (se) uni indestructibil; a (se) consolida. (< fr. cimenter)

A CEMENTA ~ez tranz. (piese de oțel) A trata termochimic, introducând în stratul de la suprafață anumite elemente (crom, carbon etc.), pentru a mări rezistența și durabilitatea. /<fr. cémenter

A CIMENTA ~ez tranz. 1) A acoperi cu un strat de mortar (pentru a lega trainic, pentru a face durabil etc.). ~ o construcție. 2) fig. A face să se cimenteze. /Din ciment

A SE CIMENTA se ~ează intranz. A se uni mai strâns; a deveni durabil; a se întări; a se consolida. Colectivul s-a cimentat. /Din. ciment

cimentà V. 1. a da cu ciment; 2. fig. a uni trainic, a întări: a cimenta amiciția.

*cimentéz v. tr. (fr. cimenter). Unesc cu ciment. Fig. Întăresc: a cimenta pacea.

!cementare (tratarea dinților/oțelului) s. f., g.-d. art. cementării; pl. cementări corectat(ă)

cementare¹ (tratarea oțelului) s. f., g.-d. art. cementării, pl. cementări

!cementare²/cimentare² (tratarea dinților) s. f., g.-d. art. cementării/cimentării; pl. cementări/cimentări

cementare (met.) s. f., g.-d. art. cementării; pl. cementări

!cementa (a ~) (a trata dinții/oțelul) vb., ind. prez. 1 sg. cementez, 3 cementează; conj. prez. 1 sg. să cementez, 3 să cementeze

cimenta (a ~) (a consolida cu ciment) vb., ind. prez. 1 sg. cimentez, 3 cimentează; conj. prez. 1 sg. să cimentez, 3 să cimenteze

!cementa²/cimenta (a ~) (a trata dinții) vb., ind. prez. cementează/cimentează

cementa¹ (a ~) (a trata oțelul) vb., ind. prez. 3 cementează

cimenta² (a ~) (a trata dinții) v. cementa²

cimenta¹ (a ~) (a consolida cu ciment) vb., ind. prez. 3 cimentează

cimentare² (tratarea dinților) v. cementare²

cementa (met.) vb., ind. prez. 1 sg. cementez, 3 sg. și pl. cementează

cimenta vb., ind. prez. 1 sg. cimentez, 3 sg. și pl. cimentează

CEMENTARE (< fr.) s. f. 1. Tratament termochimic de saturație prin difuzie de carbon, crom, azot, aluminiu a stratului superficial al unui material metalic, pentru a-i mări duritatea și rezistența la uzură. 2. Operație a procesului hidrometalurgic de extragere din soluții a unor metale (cupru, zinc, aur, argint etc.) prin tratare cu metale mai electronegative. 3. (GEOL.) C. hidrotermală = umplere a crăpăturilor și a porilor din roci cu substanțe minerale variate depuse din soluții reziduale, alcaline, provenite din diferențierea magmelor. Rezultatul c.h. sînt filoanele și zăcămintele de impregnație produse prin mineralizația porilor din roci.

CIMENTA vb. v. consolida, întări, strânge.

cimenta vb. v. CONSOLIDA. ÎNTĂRI. STRÎNGE.