13 definiții pentru cementa / cimenta cimenta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. [Var.: cimentá vb. I] – Din fr. cémenter.

cementa vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: fr cémenter] 1 A trata termochimic oțelurile moi sau aliate cu carbon, crom, azot etc., pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură. 2 (Med) A obtura canalul unui dinte cu cement (2). 3 (Med) A fixa cu cement (2) protezele pe dinți.

CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. – Din fr. cémenter.

CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând, prin difuziune, carbon în stratul superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. – Fr. cémenter.

CEMENTÁ vb. I. tr. A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină. [< fr. cémenter].

CEMENTÁ vb. tr. 1. a supune unele piese din oțel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etc. în stratul superficial al acestora. 2. a obtura canalul unui dinte cu cement. 3. a fixa cu cement protezele pe dinți. (< fr. cémenter)

A CEMENTÁ ~éz tranz. (piese de oțel) A trata termochimic, introducând în stratul de la suprafață anumite elemente (crom, carbon etc.), pentru a mări rezistența și durabilitatea. /<fr. cémenter

cimentá [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. 206 / V: cem~, țem~, țim~ / Pzi: ~téz / E: ciment] 1-7 vt A întări cu ciment (1, 3-8) Si: a cimentui (1-7). 8-9 vtr (Fig) A (se) consolida.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cementá1 (a ~) (a trata oțelul) vb., ind. prez. 3 cementeáză

!cementá2/cimenta (a ~) (a trata dinții) vb., ind. prez. cementeáză/cimenteáză

cementá (met.) vb., ind. prez. 1 sg. cementéz, 3 sg. și pl. cementeáză

cimentá2 (a ~) (a trata dinții) v. cementá2

Intrare: cementa / cimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cementa
  • cementare
  • cementat
  • cementatu‑
  • cementând
  • cementându‑
singular plural
  • cementea
  • cementați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cementez
(să)
  • cementez
  • cementam
  • cementai
  • cementasem
a II-a (tu)
  • cementezi
(să)
  • cementezi
  • cementai
  • cementași
  • cementaseși
a III-a (el, ea)
  • cementea
(să)
  • cementeze
  • cementa
  • cementă
  • cementase
plural I (noi)
  • cementăm
(să)
  • cementăm
  • cementam
  • cementarăm
  • cementaserăm
  • cementasem
a II-a (voi)
  • cementați
(să)
  • cementați
  • cementați
  • cementarăți
  • cementaserăți
  • cementaseți
a III-a (ei, ele)
  • cementea
(să)
  • cementeze
  • cementau
  • cementa
  • cementaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cimenta
  • cimentare
  • cimentat
  • cimentatu‑
  • cimentând
  • cimentându‑
singular plural
  • cimentea
  • cimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cimentez
(să)
  • cimentez
  • cimentam
  • cimentai
  • cimentasem
a II-a (tu)
  • cimentezi
(să)
  • cimentezi
  • cimentai
  • cimentași
  • cimentaseși
a III-a (el, ea)
  • cimentea
(să)
  • cimenteze
  • cimenta
  • cimentă
  • cimentase
plural I (noi)
  • cimentăm
(să)
  • cimentăm
  • cimentam
  • cimentarăm
  • cimentaserăm
  • cimentasem
a II-a (voi)
  • cimentați
(să)
  • cimentați
  • cimentați
  • cimentarăți
  • cimentaserăți
  • cimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • cimentea
(să)
  • cimenteze
  • cimentau
  • cimenta
  • cimentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cementa / cimenta cimenta

  • 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură.
    surse: DEX '09 DLRM NODEX
    • diferențiere A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină.
      surse: DN
  • 2. medicină A obtura canalul unui dinte cu cement.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. medicină A fixa cu cement protezele pe dinți.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: