14 definiții pentru celibat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Din fr. célibat, lat. caelibatus.

CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Din fr. célibat, lat. caelibatus.

celibat sn [At: DA / Pl: ~uri / E: lat celibatus] Stare a unei persoane necăsătorite Si: burlăcie, burlăcărie, holteie.

CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar, stare a unei persoane necăsătorite.

CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Fr. célibat (lat. lit. caelibatus).

CELIBÁT s.n. Situație a celui necăsătorit; burlăcie. [Pl. -turi. / < fr. célibat, cf. lat. caelibatus].

CELIBÁT s. n. starea civilă a celibatarului. (< fr. célibat, lat. caelibatus)

CELIBÁT n. Stare civilă a celibatarului; burlăcie. /<fr. célibat, lat. caelebatus

celibat n. starea celui neînsurat: celibatul preoților catolici deveni obligatoriu dela 1074.

*celibát n., pl. e și urĭ (lat. caelibatus, d. caelebs, celibatar). Starea celuĭ necăsătorit, burlăcie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CELIBÁT s. burlăcie, holteie, (înv.) necăsătorie, necăsnicie. (~ul lui n-a durat mult.)

CELIBAT s. burlăcie, holteie, (înv.) necăsătorie, necăsnicie. (~ lui n-a durat mult.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CELIBAT. Subst. Celibat, burlăcie, holteie, feciorie, junie (înv.). Burlac, celibatar, holtei, holteiaș (dim.), fecior, june (reg.), bărbat neînsurat (necăsătorit), flăcău tomnatic, becher (fam.), becheraș (dim., fam.), cavaler (pop.). Fecioară, femeie nemăritată, femeie necăsătorită, femeie singură, fată bătrînă, fată rămasă, celibatară. Misoginism (livr.), misoginie, misogamie. Misogin. Adj. Burlac, necăsătorit. Misogin. Vb. A fi neînsurat (necăsătorit, burlac), a burlăci, a holtei, a feciori (pop.), a sta necăsătorit (neînsurat), a rămîne necăsătorit (neînsurat). A fi necăsătorită (nemăritată); a fi liberă, a trăi singură, a sta necăsătorită (nemăritată), a rămîne necăsătorită (nemăritată), a fi fată în păr, a rămîne fată în păr, a rămîne fată bătrînă, a îmbătrîni în vatră, a împleti cosiță albă. V. divorț, văduvie.

Intrare: celibat
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celibat
  • celibatul
  • celibatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • celibat
  • celibatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

celibat

etimologie: