7 definiții pentru cedent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cedént sm [At: HAMANGIU, C. C. 275 / V: ~e / Pl: ~nți, ~e / E: lat cedens] (Jur) Creditor care, printr-un contract de cesiune, transmite altcuiva dreptul său de creanță.

CEDÉNT, cedenți, s. m. Creditor care transmite, printr-un contract de cesiune, dreptul său de creanță unei alte persoane. – Din lat. cedens, -ntis.

CEDÉNT, cedenți, s. m. Creditor care transmite, printr-un contract de cesiune, dreptul său de creanță unei alte persoane. – Din lat. cedens, -ntis.

CEDÉNT s.m. (Jur.) Creditor care, printr-un contract de cesiune, transmite altcuiva dreptul său de creanță. [< lat. cedens].

CEDÉNT s. m. creditor care, printr-un contract de cesiune, transmite altcuiva dreptul său de creanță. (< lat. cedens)

CEDÉNT ~ți m. Creditor care, printr-un contract de cesiune, transmite altuia dreptul său de creanță. /<lat. cedens


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cedént s. m., pl. cedénți

cedént s. m., pl. cedénți

Intrare: cedent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cedent
  • cedentul
  • cedentu‑
plural
  • cedenți
  • cedenții
genitiv-dativ singular
  • cedent
  • cedentului
plural
  • cedenți
  • cedenților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cedent

  • 1. Creditor care transmite, printr-un contract de cesiune, dreptul său de creanță unei alte persoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: