11 definiții pentru cebare ceabare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cebare sf [At: CIHAC II, 490 / V: ceab~, ~rie / Pl: n / E: mg csabair(e)] 1 Plantă ierboasă, cu flori, la început verzi, devenind, apoi, roșietice (Poterium sanguisorba). 2 Planta Sanguisorba minor. 3 Cătușă (Lycopus europaeus).

CEBÁRE, cebări, s. f. Plantă erbacee cu flori care la început sunt verzi, iar mai târziu roșietice (Sanguisorba minor). [Var.: ceabáre s. f.] – Cf. magh. csabaire.

CEBÁRE, cebări, s. f. Plantă erbacee cu flori care la început sunt verzi, iar mai târziu roșietice (Sanguisorba minor). [Var.: ceabáre s. f.] – Cf. magh. csabaire.

CEBÁRE cebări f. Plantă erbacee cu tulpină erectă, cu frunze penat-divizate și cu flori verzi-roșietice. /<ung. csábaire

cebare f. plantă aromatică ce se întrebuințează în unele locuri ca condiment (Poterium sanguisorba). [Ung CSABA IR].

cebáre f., pl. ărĭ (ung. csába-ir, id.). Trans. Rar. O buruĭană rozacee (poterium sanguisorba).

CEABÁRE s. f. v. cebare.

CEABÁRE s. f. v. cebare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CEBÁRE s. v. cătușă, sorbestrea.

cebare s. v. CĂTUȘĂ. SORBESTREA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cebáre (cebắri), s. f. – Plantă (Poterium sanguisorba). – Var. ciabare. Mag. csabair (Cihac, II, 490). Totuși, Bogrea, Dacor., IV, 894, indică posibilitatea de a fi vorba de o traducere artificială a numelui științific Poterium în lat. ciboria.

Intrare: cebare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cebare
  • cebarea
plural
  • cebări
  • cebările
genitiv-dativ singular
  • cebări
  • cebării
plural
  • cebări
  • cebărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceabare
  • ceabarea
plural
  • ceabări
  • ceabările
genitiv-dativ singular
  • ceabări
  • ceabării
plural
  • ceabări
  • ceabărilor
vocativ singular
plural

cebare ceabare

  • 1. Plantă erbacee cu flori care la început sunt verzi, iar mai târziu roșietice (Sanguisorba minor).
    surse: DEX '09 NODEX sinonime: cătușă sorbestrea

etimologie: