CEARĂ subst. 1. Cearea, M. din s. Profa (Mz Pl acte). 2. Cerea (Tel. 58). 3. Prob. Cerașul s. r. Teleajen scris și Cereș, iar moșnenii „Cereșeni”; este posibilă și derivația din forma cerăș var. la cireș (DLR) sau < subst. cer (stejar) + -aș (Drăg). 4. Cerașan, C., 1845 (RI XVIII 39) din Cerașu, fam. din Vălenii de Munte, al cărui nume variază în acte; Cerișanu, Cereșanu, Cireșanu.