opțiuni
warning
Forma ceapchen este o variantă a lui cepchen.
  • info

14 definiții pentru cepchen

din care

Explicative DEX

CEPCHEN, cepchene, s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Din tc. çepken.

CEPCHEN, cepchene, s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Din tc. çepken.

cepchen sn [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ceap~, ceapchin / Pl: nct / E: tc çepken] (Trî) Haină boierească scurtă, cu mânecile desfăcute, care se purta pe umeri, peste jiletcă.

CEPCHEN (pl. -ne) sn. 👕 ‡ 1 Haină scurtă cu mînecile despicate, purtată odinioară de boieri (🖼 1063): alții cu cîte un ~ verde îmblănit numai cu șamur (ISP.) 2 Pieptar țărănesc îmblănit [tc.].

CEPCHEN s. n. (Învechit) Haină boierească scurtă, cu mînecile despicate, care se purta pe umeri. Cepchen de filendreș stacojiu, numa-n fir și-n mărgăritare. ODOBESCU, S. I 132. Pe la 1823-24, cuconașii nu lăsau să le scape nici un prilej de a se îmbrăca cu poturi, cu mintean și cu cepchen. GHICA, S. 45. – Variantă: ceapcîn (BĂLCESCU, O. I 16) s. n.

CEPCHEN s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mînecile despicate, care se purta pe umeri. – Tc. çepken.

cepchen n. 1. od. haină boierească scurtă asemenea dulamei: îmbrăcat cu cepchen verde și blănit cu samur NEGR.; 2. azi, pieptar țărănesc îmblănit: cepchen alb cu găitanuri albastre. [Turc. cepken].

cepchén n., pl. urĭ și e (turc. čepken). Vechĭ. Un fel de dulamă pe care o purtaŭ boĭeriĭ. Azĭ. Rar. Peptar țărănesc.

ceapchen sn vz cepchen

ceapchin sn vz cepchen corectat(ă)

CEAPCÎN1 s. n. v. cepchen.

Ortografice DOOM

cepchen (înv.) s. n., pl. cepchene

cepchen (înv.) s. n., pl. cepchene

cepchen s. n., pl. cepchene

Etimologice

cepchen (cepchene), s. n. – (Înv.) Pieptar fără mîneci. Tc. çepken (Șeineanu, III, 34; Lokotsch 409).

Intrare: cepchen
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cepchen
  • cepchenul
  • cepchenu‑
plural
  • cepchene
  • cepchenele
genitiv-dativ singular
  • cepchen
  • cepchenului
plural
  • cepchene
  • cepchenelor
vocativ singular —
plural —
ceapcân2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceapcân
  • ceapcânul
  • ceapcânu‑
plural
  • ceapcâne
  • ceapcânele
genitiv-dativ singular
  • ceapcân
  • ceapcânului
plural
  • ceapcâne
  • ceapcânelor
vocativ singular —
plural —
ceapchin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ceapchen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cepchen, cepchenesubstantiv neutru

  • 1. învechit Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cepchen de filendreș stacojiu, numa-n fir și-n mărgăritare. ODOBESCU, S. I 132. DLRLC
    • format_quote Pe la 1823-24, cuconașii nu lăsau să le scape nici un prilej de a se îmbrăca cu poturi, cu mintean și cu cepchen. GHICA, S. 45. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.