10 definiții pentru cealău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cealắu1 sn [At: ARHIVA R. II, 41 / Pl: nct / E: tc çaly] (Trm) Tufiș.

cealắu3 [At: ȚICHINDEAL, F. 288 / V: ceăl~, cel~, șel~ / Pl: ~ắi / E: mg csaló] 1-2 sm, am (Om) înșelător. 3-4 sm, am (Om) hoț. 5 sm (Pes) Nadă.

cealắŭ (ea dift.) m. (ung. csaló. V. celuĭesc). Trans. Înșelător.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CEALĂU adj. v. amăgitor, înșelător.

cealău adj. v. AMĂGITOR. ÎNȘELĂTOR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cealău1, cealăi, s.m. și adj. m. (reg.) 1. (s..m.) nadă (pentru pește) 2. (adj. m.) amăgitor, înșelător.

cealău2 s.n. (înv.) tufiș.

cealắu, cealăi, s.m. – (reg.) 1. (Om) amăgitor, înșelător. 2. Pungaș (Bud, 1908): „Ochii mei îs mai cealăi, / Celui-ți-or ochii tăi” (Lenghel, 1979: 163). – Din magh. csaló „înșelător, escroc” (Scriban, MDA).

cealắu, cealăi, s.m. – 1. Amăgitor, înșelător. 2. Pungaș (Bud 1908): „Ochii mei îs mai cealăi, / Celui-ți-or ochii tăi” (Lenghel 1979: 163). – Din magh. csaló „înșelător”.

Intrare: cealău
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cealău
  • cealăul
  • cealău‑
plural
  • cealăi
  • cealăii
genitiv-dativ singular
  • cealău
  • cealăului
plural
  • cealăi
  • cealăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)