Definiția cu ID-ul 949460:
Arhaisme și regionalisme
cealău, cealăi, s.m. – (reg.) 1. (Om) amăgitor, înșelător. 2. Pungaș (Bud, 1908): „Ochii mei îs mai cealăi, / Celui-ți-or ochii tăi” (Lenghel, 1979: 163). – Din magh. csaló „înșelător, escroc” (Scriban, MDA).