6 definiții pentru ceac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceác sn [At: PAMFILE, I. C. 108 / Pl: n / E: mg csák „vârf, cui”] (Mgm) Băț lung prevăzut cu un fier ascuțit și, la același capăt, cu un cârlig de fier, pentru prinderea butucilor scăpați sau pentru dirijarea lor pe apă Si: cârlig, țapină.

CEAC, ceacuri, s. n. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă. – Et. nec.

CEAC s. n. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă. – Et. nec.

ceac n., pl. urĭ (ung. csák, id.). Mold. Cange cu care plutașiĭ trag grinzile de pe apă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: ceac
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceac
  • ceacul
  • ceacu‑
plural
  • ceacuri
  • ceacurile
genitiv-dativ singular
  • ceac
  • ceacului
plural
  • ceacuri
  • ceacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceac

  • 1. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: