6 definiții pentru ceac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEAC, ceacuri, s. n. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă. – Et. nec.

ceác sn [At: PAMFILE, I. C. 108 / Pl: n / E: mg csák „vârf, cui”] (Mgm) Băț lung prevăzut cu un fier ascuțit și, la același capăt, cu un cârlig de fier, pentru prinderea butucilor scăpați sau pentru dirijarea lor pe apă Si: cârlig, țapină.

CEAC s. n. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă. – Et. nec.

ceac n., pl. urĭ (ung. csák, id.). Mold. Cange cu care plutașiĭ trag grinzile de pe apă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: ceac
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceac
  • ceacul
  • ceacu‑
plural
  • ceacuri
  • ceacurile
genitiv-dativ singular
  • ceac
  • ceacului
plural
  • ceacuri
  • ceacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceac

  • 1. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: