CAȚĂ subst. (un cîrlig de prins oile). 1. Cața, N. (Ac Bz 43) și s. (Ard); Cață, Radul (Glos). 2. Căța, Dan (17 B IV 511); Cățan, M. (An Pit 23). 3. Cație (Sd XXII); Cățești (16 B I 1). 4. Cățoiu (Drag 305) și s. (BCI VII 35); cf. subst. cățoi sau cîțoi = bibilică (Păs). 5. Cățulescu, A., act.