8 definiții pentru cazuistic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cazuístic, ~ă [At: MAIORESCU, CR. III, 99 / P: ~zu-is~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr casuistique] 1 sf Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice. 2 sf (Pex) Argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice. 3 a Bazat pe cazuistică (1). 4 a Privitor la cazuistică (2).

CAZUÍSTIC, -Ă, cazuistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe cazuistică (2), privitor la cazuistică. 2. S. f. Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice. – Din fr. casuistique.

CAZUÍSTIC, -Ă, cazuistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe cazuistică (2), privitor la cazuistică. 2. S. f. Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice. – Din fr. casuistique.

CAZUÍSTIC, -Ă, cazuistici, -e, adj. De cazuistică, referitor la cazuistică, bazat pe cazuistică. Argumentare cazuistică.

CAZUÍSTIC, -Ă, cazuistici, -ce, adj. Bazat pe cazuistică, privitor la cazuistică. – Fr. casuistique.

CAZUÍSTIC, -Ă adj. Referitor la cazuistică, fundat pe cazuistică. [Cf. fr. casuistique].

CAZUÍSTIC, -Ă I. adj. bazat pe cazuistică. II. s. f. 1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice și iezuite care încerca să rezolve cazurile de conștiință, dându-le interpretări meșteșugite. 2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilități logice; (p. ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice). 3. sistem de investigații, analize și practici având la bază cazuri particulare, individuale. 4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate și tratate. (< fr. casuistique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cazuístic adj. m., pl. cazuístici; f. cazuístică, pl. cazuístice

cazuístic adj. m., pl. cazuístici; f. sg. cazuístică, pl. cazuístice

Intrare: cazuistic
cazuistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cazuistic
  • cazuisticul
  • cazuisticu‑
  • cazuistică
  • cazuistica
plural
  • cazuistici
  • cazuisticii
  • cazuistice
  • cazuisticele
genitiv-dativ singular
  • cazuistic
  • cazuisticului
  • cazuistice
  • cazuisticei
plural
  • cazuistici
  • cazuisticilor
  • cazuistice
  • cazuisticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cazuistic

  • 1. Bazat pe cazuistică, privitor la cazuistică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Argumentare cazuistică.
      surse: DLRLC

etimologie: