9 definiții pentru cazualism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cazualísm sn [At: DN3 / P: ~zu~a~ / E: fr casualisme] Concepție filozofică conform căreia dezvoltarea lumii, ca și ordinea în care se succed evenimentele, se datoresc hazardului.

CAZUALÍSM s. n. Doctrină care atribuie întâmplării cauzele și succesiunea evenimentelor. [Pr.: -zu-a-] – Din fr. casualisme.

CAZUALÍSM s. n. Concepție filozofică conform căreia dezvoltarea lumii, ca și ordinea în care se succedă evenimentele, se datoresc hazardului. [Pr.: -zu-a-] – Din fr. casualisme.

CAZUALÍSM s. n. Concepție filozofică idealistă care susține că dezvoltarea lumii se datorește hazardului. [Pr.: -zu-a-] – Fr. casualisme.

CAZUALÍSM s.n. Concepție filozofică idealistă, care atribuie întâmplării cauzele evenimentelor și ordinea în care se succedă acestea. [Cf. fr. casualisme].

CAZUALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă care atribuie întâmplării cauzele evenimentelor și ordinea în care se succedă acestea. (< fr. casualisme)

CAZUALÍSM n. Concepție filozofică care susține că dezvoltarea este supusă hazardului. /<fr. casualisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cazualísm s. n. (sil. -zu-a-)

Intrare: cazualism
  • silabație: ca-zu-a-lism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cazualism
  • cazualismul
  • cazualismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cazualism
  • cazualismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cazualism

  • 1. Doctrină care atribuie întâmplării cauzele și succesiunea evenimentelor.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: