9 definiții pentru cazualism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAZUALÍSM s. n. Doctrină care atribuie întâmplării cauzele și succesiunea evenimentelor. [Pr.: -zu-a-] – Din fr. casualisme.

cazualísm sn [At: DN3 / P: ~zu~a~ / E: fr casualisme] Concepție filozofică conform căreia dezvoltarea lumii, ca și ordinea în care se succed evenimentele, se datoresc hazardului.

CAZUALÍSM s. n. Concepție filozofică conform căreia dezvoltarea lumii, ca și ordinea în care se succedă evenimentele, se datoresc hazardului. [Pr.: -zu-a-] – Din fr. casualisme.

CAZUALÍSM s. n. Concepție filozofică idealistă care susține că dezvoltarea lumii se datorește hazardului. [Pr.: -zu-a-] – Fr. casualisme.

CAZUALÍSM s.n. Concepție filozofică idealistă, care atribuie întâmplării cauzele evenimentelor și ordinea în care se succedă acestea. [Cf. fr. casualisme].

CAZUALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă care atribuie întâmplării cauzele evenimentelor și ordinea în care se succedă acestea. (< fr. casualisme)

CAZUALÍSM n. Concepție filozofică care susține că dezvoltarea este supusă hazardului. /<fr. casualisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cazualísm s. n. (sil. -zu-a-)

Intrare: cazualism
  • silabație: ca-zu-a-lism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cazualism
  • cazualismul
  • cazualismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cazualism
  • cazualismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cazualism

  • 1. Doctrină care atribuie întâmplării cauzele și succesiunea evenimentelor.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: