CAZAN subst.; antroponimul se poate explica și prin tc. kazan „regiment”. 1. – boier, munt., 1456 (Rel; Giur 245;13 -15 B 62); apare și ca prenume la boierii din sfatul domnesc munt. în sec. al XV-lea (Hris I 122 – 130); – Crețul, – Bilbaneș (ib 128); Cazana, fam. (Bz); marital, Căzăneasa (Isp V¹); Căzăn/escu, -ești fam. 2. Căzan pren. (P Bor 6, 90, 92, 93); fam. ard., 1680 (Paș); boieri (Tis; 16 B I 98; Sd XXII). 3. Căzanciul t. (17 A V 212). 4. Căzanovici, Ș. (16 A I 549). Pentru verificarea derivației din subst. cazan, cf. numele Căldărea (Ard) < căldare.