10 definiții pentru cavitație cavitațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAVITÁȚIE, cavitații, s. f. Fenomen de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial unde se formează bule de vapori sau de gaze care, aglomerându-se, determină vibrații și coroziune mecanică, prezentând pericol de distrugere pentru pereții conductei prin care circulă lichidul, pentru paletele turbinelor etc. – Din fr. cavitation.

CAVITÁȚIE, cavitații, s. f. Fenomen de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial unde se formează bule de vapori sau de gaze care, aglomerându-se, determină vibrații și coroziune mecanică, prezentând pericol de distrugere pentru pereții conductei prin care circulă lichidul, pentru paletele turbinelor etc. – Din fr. cavitation.

cavitație sf [At: DN3 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr cavitation] Fenomen constând în producerea, într-un curent de lichid, a unui vid parțial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul.

CAVITÁȚIE, cavitații, s. f. Fenomenul de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. – Fr. cavitation.

CAVITÁȚIE s.f. Fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. [Gen. -iei, var. cavitațiune s.f. / cf. fr. cavitation].

CAVITAȚIE s. f. fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. (< fr. cavitation)

CAVITÁȚIE ~i f. (la instalațiile hidraulice) Fenomen ce constă în apariția unor viduri într-un curent de lichid, care provoacă deteriorarea pieselor tehnice. [Art. cavitația; G.-D. cavitației; Sil. -ți-e] /<fr. cavitation

CAVITAȚIÚNE s.f. v. cavitație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cavitáție (-ți-e) s. f., art. cavitáția (-ți-a), g.-d. art. cavitáției; pl. cavitáții, art. cavitáțiile (-ți-i-)

cavitáție s. f. (sil. -ți-e), art. cavitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. cavitáției; pl. cavitáții, art. cavitáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: cavitație
cavitație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cavitație
  • cavitația
plural
  • cavitații
  • cavitațiile
genitiv-dativ singular
  • cavitații
  • cavitației
plural
  • cavitații
  • cavitațiilor
vocativ singular
plural
cavitațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cavitațiune
  • cavitațiunea
plural
  • cavitațiuni
  • cavitațiunile
genitiv-dativ singular
  • cavitațiuni
  • cavitațiunii
plural
  • cavitațiuni
  • cavitațiunilor
vocativ singular
plural

cavitație cavitațiune

  • 1. Fenomen de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial unde se formează bule de vapori sau de gaze care, aglomerându-se, determină vibrații și coroziune mecanică, prezentând pericol de distrugere pentru pereții conductei prin care circulă lichidul, pentru paletele turbinelor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: