8 definiții pentru cavilă cavelă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAVÍLĂ, cavile, s. f. 1. Piesă din lemn de esență tare sau din oțel, în formă de ac, folosită la matisarea parâmelor. 2. Mâner așezat la extremitatea spițelor timonei. – Din it. caviglia.

CAVÍLĂ, cavile, s. f. 1. Piesă din lemn de esență tare sau din oțel, în formă de ac, folosită la matisarea parâmelor. 2. Mâner așezat la extremitatea spițelor timonei. – Din it. caviglia.

cavílă sf [At: DN3 / V: ~vélă / Pl: ~le / E: it caviglia] (Mrn) 1 Piesă pentru legarea de catarg a parâmelor care manevrează velele. 2 Fiecare dintre mânerele fixate pe cercul cârmei ca o prelungire a spițelor.

CAVÍLĂ s.f. Piesă întrebuințată la legarea de catarg a parâmelor care manevrează velele. ♦ Fiecare dintre mânerele fixate pe cercul cârmei ca o prelungire a spițelor. [Var. cavelă s.f. / < it. caviglia].

CAVÍLĂ s. f. 1. piesă la legarea de catarg a parâmelor care manevrează velele. 2. fiecare dintre mânerele fixate pe cercul cârmei, ca o prelungire a spițelor. (< it. caviglia)

CAVÉLĂ s.f. v. cavilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cavílă s. f., g.-d. art. cavílei; pl. cavíle

cavílă s. f., g.-d. art. cavílei; pl. cavíle

Intrare: cavilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cavi
  • cavila
plural
  • cavile
  • cavilele
genitiv-dativ singular
  • cavile
  • cavilei
plural
  • cavile
  • cavilelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cave
  • cavela
plural
  • cavele
  • cavelele
genitiv-dativ singular
  • cavele
  • cavelei
plural
  • cavele
  • cavelelor
vocativ singular
plural

cavilă cavelă

  • 1. Piesă din lemn de esență tare sau din oțel, în formă de ac, folosită la matisarea parâmelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Mâner așezat la extremitatea spițelor timonei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: