8 definiții pentru cavalier cavalieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cavaliér sn [At: DN3 / V: ~ră sf / P: ~li-ér / Pl: ~e / E: it cavalier] 1 Terasă înaltă într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2 Cordon de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curățarea șanțurilor.

CAVALIÉR, cavaliere, s. n. 1. Terasă înaltă, construită într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2. Cordon de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curățarea șanțurilor. [Pr.: -li-er] – Din fr. cavalier.

CAVALIÉR, cavaliere, s. n. 1. Terasă înaltă, construită într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2. Cordon de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curățarea șanțurilor. [Pr.: -li-er] – Din fr. cavalier.

CAVALIÉR s.n. 1. Terasă înaltă, construită într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2. Cordon continuu de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curățirea șanțurilor. [Pron. -li-er, var. cavalieră s.f. / < fr. cavalier].

CAVALIÉR, -Ă I. adj. perspectivă ~ă = proiecție oblică a obiectelor pe un plan, ca și cum ar fi văzute dintr-un punct situat la infinit; plan ~ = plan stabilit după această perspectivă. II. s. n. 1. terasă înaltă, într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2. cordon continuu de pământ sau alte materiale de-a lungul unui drum, rezultat din curățirea șanțurilor. (< fr. cavalier)

cavaliéră sf vz cavalier

CAVALIÉRĂ s.f. v. cavalier.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cavaliér (-li-er) s. n., pl. cavaliére

cavaliér s. n. (sil. -li-er), pl. cavaliére

Intrare: cavalier
  • silabație: -li-er
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cavalier
  • cavalierul
  • cavalieru‑
plural
  • cavaliere
  • cavalierele
genitiv-dativ singular
  • cavalier
  • cavalierului
plural
  • cavaliere
  • cavalierelor
vocativ singular
plural
cavalieră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cavalie
  • cavaliera
plural
  • cavaliere
  • cavalierele
genitiv-dativ singular
  • cavaliere
  • cavalierei
plural
  • cavaliere
  • cavalierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cavalier cavalieră

  • 1. Terasă înaltă, construită într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Cordon de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curățarea șanțurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: