opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAVALIER, cavaliere, s. n. 1. Terasă înaltă, construită într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2. Cordon de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curățarea șanțurilor. [Pr.: -li-er] – Din fr. cavalier.

CAVALIER, cavaliere, s. n. 1. Terasă înaltă, construită într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2. Cordon de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curățarea șanțurilor. [Pr.: -li-er] – Din fr. cavalier.

cavalier sn [At: DN3 / V: ~ră sf / P: ~li-er / Pl: ~e / E: it cavalier] 1 Terasă înaltă într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2 Cordon de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curățarea șanțurilor.

CAVALIER s.n. 1. Terasă înaltă, construită într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2. Cordon continuu de pămînt sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curățirea șanțurilor. [Pron. -li-er, var. cavalieră s.f. / < fr. cavalier].

CAVALIER, -Ă I. adj. perspectivă ~ă = proiecție oblică a obiectelor pe un plan, ca și cum ar fi văzute dintr-un punct situat la infinit; plan ~ = plan stabilit după această perspectivă. II. s. n. 1. terasă înaltă, într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2. cordon continuu de pământ sau alte materiale de-a lungul unui drum, rezultat din curățirea șanțurilor. (< fr. cavalier)

cavalieră sf vz cavalier

CAVALIERĂ s.f. v. cavalier.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cavalier (desp. -li-er) s. n., pl. cavaliere

cavalier (-li-er) s. n., pl. cavaliere

cavalier s. n. (sil. -li-er), pl. cavaliere

Intrare: cavalier (adj.)
cavalier2 (adj.) adjectiv
  • silabație: ca-va-li-er info
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cavalier
  • cavalierul
  • cavalieru‑
  • cavalieră
  • cavaliera
plural
  • cavalieri
  • cavalierii
  • cavaliere
  • cavalierele
genitiv-dativ singular
  • cavalier
  • cavalierului
  • cavaliere
  • cavalierei
plural
  • cavalieri
  • cavalierilor
  • cavaliere
  • cavalierelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cavalier (s.n.)
cavalier1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: ca-va-li-er info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cavalier
  • cavalierul
  • cavalieru‑
plural
  • cavaliere
  • cavalierele
genitiv-dativ singular
  • cavalier
  • cavalierului
plural
  • cavaliere
  • cavalierelor
vocativ singular —
plural —
cavalieră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cavalieră
  • cavaliera
plural
  • cavaliere
  • cavalierele
genitiv-dativ singular
  • cavaliere
  • cavalierei
plural
  • cavaliere
  • cavalierelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cavalier, cavalierăadjectiv

  • 1. Perspectivă cavalieră = proiecție oblică a obiectelor pe un plan, ca și cum ar fi văzute dintr-un punct situat la infinit. MDN '00
  • 2. Plan cavalier = plan stabilit după această perspectivă. MDN '00
etimologie:

cavalier, cavalieresubstantiv neutru

  • 1. Terasă înaltă, construită într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Cordon de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curățarea șanțurilor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.