2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cavalcada vi [At: V. A. URECHE, ap. TDRG / Pzi: ~dez / E: fr cavalcader] (Îvr) A face o plimbare călare în grup.

CAVALCADÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A face o plimbare călare, în grup. [< fr. cavalcader].

CAVALCADÁ vb. intr. a face o plimbare călare în grup. (< fr. cavalcader)

cavalcádă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 107 / Pl: ~de / E: fr cavalcade] 1 Plimbare călare în grup. 2 Alergare cu cai. 3 (Pex) Grup de persoane care fac împreună o cavalcadă (1).

CAVALCÁDĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare făcută în grup; goană, alergare (cu cai). ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Din fr. cavalcade.

CAVALCÁDĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare făcută în grup; goană, alergare (cu cai). ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Din fr. cavalcade (< it.).

CAVALCÁDĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare, făcută de un grup de persoane; goană, fugă, alergare (cu caii). S-a făcut o cavalcadă zgomotoasă pe strada principală, sculînd lumea din somn. BART, E. 205. Bat albe muselinuri ca zmeiele din coadă, Și tremură din goană babilonii de pene, De-ai crede că-i o trupă de struți în cavalcadă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 146. ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. Cavalcada fugea cotit, iepurește, pe valea cealaltă. SADOVEANU, Z. C. 24. Găsesc numai că uneori tu ai prea multă plăcere a vedea cum trec cortegele și cavalcadele reginei. NEGRUZZI, S. III 279.

CAVALCÁDĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare, făcută de un grup de persoane; goană, alergare (cu cai). ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Fr. cavalcade (< it.).

CAVALCÁDĂ s.f. Plimbare călare a unui grup de persoane. ♦ Grup de călăreți în goană, în plimbare. [< fr. cavalcade, it. cavalcata < cavalcare – a călări].

CAVALCÁDĂ s. f. plimbare călare făcută în grup. ◊ grup de călăreți în goană, la plimbare. (< fr. cavalcade)

CAVALCÁDĂ ~e f. 1) Plimbare călare în grup; alergare de cai. 2) Grup de călăreți care se plimbă. /<fr. cavalcade

cavalcadă f. 1. ceată de călăreți; 2. mers pompos al călăreților.

*cavalcádă f., pl. e (fr. cavalcade, d. it. cavalcata, d. cavallo, cal). Marș călare, călărie. Trupă călare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cavalcadá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cavalcadeáză

cavalcádă s. f., g.-d. art. cavalcádei; pl. cavalcáde

cavalcádă s. f., g.-d. art. cavalcádei; pl. cavalcáde

Intrare: cavalcada
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cavalcada
  • cavalcadare
  • cavalcadat
  • cavalcadatu‑
  • cavalcadând
  • cavalcadându‑
singular plural
  • cavalcadea
  • cavalcadați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cavalcadez
(să)
  • cavalcadez
  • cavalcadam
  • cavalcadai
  • cavalcadasem
a II-a (tu)
  • cavalcadezi
(să)
  • cavalcadezi
  • cavalcadai
  • cavalcadași
  • cavalcadaseși
a III-a (el, ea)
  • cavalcadea
(să)
  • cavalcadeze
  • cavalcada
  • cavalcadă
  • cavalcadase
plural I (noi)
  • cavalcadăm
(să)
  • cavalcadăm
  • cavalcadam
  • cavalcadarăm
  • cavalcadaserăm
  • cavalcadasem
a II-a (voi)
  • cavalcadați
(să)
  • cavalcadați
  • cavalcadați
  • cavalcadarăți
  • cavalcadaserăți
  • cavalcadaseți
a III-a (ei, ele)
  • cavalcadea
(să)
  • cavalcadeze
  • cavalcadau
  • cavalcada
  • cavalcadaseră
Intrare: cavalcadă
cavalcadă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cavalca
  • cavalcada
plural
  • cavalcade
  • cavalcadele
genitiv-dativ singular
  • cavalcade
  • cavalcadei
plural
  • cavalcade
  • cavalcadelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cavalcadă

  • 1. Plimbare călare făcută în grup; goană, alergare (cu cai).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: alergare fugă (alergare) goană 2 exemple
    exemple
    • S-a făcut o cavalcadă zgomotoasă pe strada principală, sculînd lumea din somn. BART, E. 205.
      surse: DLRLC
    • Bat albe muselinuri ca zmeiele din coadă, Și tremură din goană babilonii de pene, De-ai crede că-i o trupă de struți în cavalcadă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 146.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Cavalcada fugea cotit, iepurește, pe valea cealaltă. SADOVEANU, Z. C. 24.
        surse: DLRLC
      • Găsesc numai că uneori tu ai prea multă plăcere a vedea cum trec cortegele și cavalcadele reginei. NEGRUZZI, S. III 279.
        surse: DLRLC

etimologie: