CAUZĂ. Subst. Cauză, motiv, mobil, factor, germen (fig.), pricină; motivare, motivație, temei, rațiune. Pretext, prilej, ocazie, justificare, justificație. Scuză; subterfugiu (livr.), motiv fals. Îndemn, imbold, stimulare, stimul (rar), stimulent, impuls. Cauzalitate; condiționare, interdependență, filiație (fig.), determinare. Determinism. Adj. Cauzal. Cauzator, pricinuitor, provocator, provocant (rar), generator, determinant, determinativ, hotărîtor. Motivat, întemeiat, justificat. Justificabil, scuzabil; justificativ. Cauzativ, factitiv (lingv.). Vb. A cauza, a determina, a condiționa, a produce, a provoca, a stîrni, a pricinui, a da naștere, a prilejui, a prileji (înv.), a genera, a ocaziona (rar), a isca, a da prilej la.... A stimula, a încuraja, a îmboldi (fig.), a incita, a îndemna, a impulsiona. A justifica, a motiva; a invoca motive, a pune pricină, a căuta motive, a căuta un pretext, a căuta pricină, a găsi pricină, a găsi un pretext, a avea un pretext, a pretexta. A avea un motiv, a avea scuze. V. circumstanță, necesitate.