catismă sf [At: DOSOFTEI, PS. 428 / A și: cat~ / V: caft~, ~thi~, cathizmă / Pl: ~me / E: vsl ϰaтисма] 1 Fiecare din cele 20 de secțiuni ale Psaltirii. 2 Rugăciune citită șezând Si: (iuz) ședere.

catismă f. secțiune de psalmi (lit. ședere), astfel numită pentru că e permis la sfârșitul citirii să se odihnească: catismele dimineții. [Gr. mod. KÁTHISMA, ședere (v. acatist)].

caftizmă sf vz catismă

cathismă sf vz catismă

cathizmă sf vz catismă

cátizmă f., pl. e (ngr. káthisma, ședere. V. acatist). Bis. Parte din psalmi la a căror citire e permis să șezĭ.

catismă (înv.) s. f., g.-d. art. catismei; pl. catisme

catismă (înv.) s. f., g.-d. art. catismei; pl. catisme

catismă s. f., g.-d. art. catismei; pl. catisme

catismă (catisme), s. f. – Una din cele douăzeci de secțiuni în care se împarte psaltirea. Gr. ϰάθισμα prin intermediul sl. kathisma.

catismă v. anavatmi (1); antifon (I, 1).

catismă, catisme s. f. Una dintre cele douăzeci de secțiuni ale Psaltirii (grupe de psalmi), care se citește dimineața la utrenie și în timpul căreia credincioșii pot sta pe scaune sau în strană. – Din sl. kathisma (< gr. kathisma „ședere”).

CATISMĂ s. (BIS.) (înv.) ședere. (~ este una din secțiunile psaltirii.)

CATISMĂ s. (BIS.) (înv.) ședere. (~ este una din secțiunile psaltirii.)