catihetic², ~ă a [At: DN³ / V: ~teh~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ngr ϰατηχητιϰος, fr catechetique] (Îs) Metodă ~ă Formă a metodei didactice a conversației, constând din întrebări care permit elevilor să reproducă cunoștințele însușite.

catihetic¹, ~ă [At: CREANGĂ, A. 80 / V: ~teh~ / Pl: ~ici, ~ice / E: catihet + -ic] (Înv) 1-3 a Care ține de catiheți (1-3). 4 a Care privește învățământul religios. 5 a Practicat de catiheți. 6 sf Știința de a preda catehismul (1). 7 sf (Pex) Învățământ religios.

CATIHETIC, -Ă, catihetici, -e, adj. (Rar) Pentru catiheți, care ține de catiheți, de învățămîntul religios. Auzim că Nică Oșlobanu s-a dus să învețe la școala catihetică din Folticeni. CREANGĂ, A. 80.

CATIHETIC, -Ă, catihetici, -e, adj. (În trecut) Care ținea de catiheți, de învățămîntul religios. – Ngr. katihetikos.

CATIHETIC, -Ă adj. v. catehetic.

CATIHETIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de catihet; propriu catihetului. /<ngr. katehetikós

catihetic a. privitor la preoți: școală catihetică.

catehetic¹, ~ă a vz catihetic¹

catehetic², ~ă a vz catihetic²

CATEHETIC, -Ă adj. Metodă catehetică = formă a metodei conversației constînd din întrebări pentru ca elevii să reproducă cunoștințele însușite înainte. [Var. catihetic, -ă adj. / < fr. catéchétique, gr. katechetikos].

CATEHETIC, -Ă adj. metodă ~ă = formă a metodei conversației, constând din întrebări pentru ca elevii să reproducă cunoștințele însușite înainte. (< fr. catéchétique)

*catehétic, -ă adj. (vgr. katehetikós). Propriŭ a te învăța (catehizmu ș. a.). – Și catihetic (după ngr.).

catihetic adj. m., pl. catihetici; f. catihetică, pl. catihetice

catihetic adj. m., pl. catihetici; f. catihetică, pl. catihetice

catihetic adj. m., pl. catihetici; f. sg. catihetică, pl. catihetice

catehetic, -ă, catehetici, -ce adj., s. f. 1. Adj. Care ține de cateheți, de învățământul religios. 2. S. f. Disciplină teologică ce studiază și expune normele de credință și învâțăturile morale ale religiei creștine. [Var.: catihetic, -ă adj.] – Din gr. katihitikos.