12 definiții pentru catihetic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

catihétic2, ~ă a [At: DN3 / V: ~teh~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ngr ϰατηχητιϰος, fr catechetique] (Îs) Metodă ~ă Formă a metodei didactice a conversației, constând din întrebări care permit elevilor să reproducă cunoștințele însușite.

catihétic1, ~ă [At: CREANGĂ, A. 80 / V: ~teh~ / Pl: ~ici, ~ice / E: catihet + -ic] (Înv) 1-3 a Care ține de catiheți (1-3). 4 a Care privește învățământul religios. 5 a Practicat de catiheți. 6 sf Știința de a preda catehismul (1). 7 sf (Pex) Învățământ religios.

CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -ce, adj. Care ținea de catiheți, de învățământul religios. – Din ngr. katihitikós.

CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -ce, adj. Care ținea de catiheți, de învățământul religios. – Din ngr. katihitikós.

CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -e, adj. (Rar) Pentru catiheți, care ține de catiheți, de învățămîntul religios. Auzim că Nică Oșlobanu s-a dus să învețe la școala catihetică din Folticeni. CREANGĂ, A. 80.

CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -e, adj. (În trecut) Care ținea de catiheți, de învățământul religios. – Ngr. katihetikos.

CATIHÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de catihet; propriu catihetului. /<ngr. katehetikós

catihetic a. privitor la preoți: școală catihetică.

catehétic2, ~ă a vz catihetic2

catehétic1, ~ă a vz catihetic1

*catehétic, -ă adj. (vgr. katehetikós). Propriŭ a te învăța (catehizmu ș. a.). – Și catihetic (după ngr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

catihétic adj. m., pl. catihétici; f. catihétică, pl. catihétice

catihétic adj. m., pl. catihétici; f. sg. catihétică, pl. catihétice

Intrare: catihetic
catihetic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catihetic
  • catiheticul
  • catiheticu‑
  • catihetică
  • catihetica
plural
  • catihetici
  • catiheticii
  • catihetice
  • catiheticele
genitiv-dativ singular
  • catihetic
  • catiheticului
  • catihetice
  • catiheticei
plural
  • catihetici
  • catiheticilor
  • catihetice
  • catiheticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

catihetic

  • 1. Care ținea de catiheți, de învățământul religios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Auzim că Nică Oșlobanu s-a dus să învețe la școala catihetică din Folticeni. CREANGĂ, A. 80.
      surse: DLRLC

etimologie: