5 definiții pentru categoremă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

categorémă sf [At: DN3 / Pl: ~me / E: fr catégorème] (Log) Noțiune universală, în sistemul lui Aristotel, care se referea la modurile generale potrivit cărora un lucru poate fi enunțat în legătură cu altul.

CATEGORÉMĂ, categoreme, s. f. (Log.) Noțiune universală, în sistemul lui Aristotel, care servește la stabilirea unor relații între lucruri. – Din fr. catégorème.

CATEGORÉMĂ, categoreme, s. f. (Log.) Noțiune universală, în sistemul lui Aristotel, care servește la stabilirea unor relații între lucruri. – Din fr. catégorème.

CATEGORÉMĂ s.f. (Log.; în sistemul lui Aristotel) Noțiune universală, care se referă la modurile generale potrivit cărora un lucru poate fi anunțat în legătură cu un altul. [< catégorème, cf. gr. kategorema].

CATEGORÉMĂ s. f. (log.; la Aristotel) noțiune universală care servește la stabilirea unor relații între lucruri. (< fr. catégorème)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

categorémă s. f., pl. categoréme

Intrare: categoremă
categoremă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • categore
  • categorema
plural
  • categoreme
  • categoremele
genitiv-dativ singular
  • categoreme
  • categoremei
plural
  • categoreme
  • categoremelor
vocativ singular
plural

categoremă

  • 1. logică Noțiune universală, în sistemul lui Aristotel, care servește la stabilirea unor relații între lucruri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: