catavasier sn [At: RĂȘCANU, L. LXXXV/21 / V: ~iariu / P: ~si-er / Pl: ~e / E: catavasie + -er] Carte care conține catavasiile.

CATAVASIER, catavasiere, s. n. Carte de ritual bisericesc care cuprinde catavasii sau, p. ext., rugăciunile și cîntările vecerniei, utreniei, liturghiei etc. [Pr.: -si-er] – Din catavasie + suf. -er.

catavasier n. carte bisericească ce conține aceste cântări: Catavasier de Anton Pann (1846).

catavasiér n., pl. e (d. catavasie). Carte care cuprinde catavasiĭ.

catavasiariu sn vz catavasier

catavasier (desp. -si-er) s. n., pl. catavasiere

catavasier (-si-er) s. n., pl. catavasiere

catavasier s. n. (sil. -si-er), pl. catavasiere

catavasier (Biz.) 1. Cartea care cuprinde: cântările învierii pe opt ehuri* de la slujbele de duminică; irmoasele* sau catavasiile* praznicelor împărătești, ale triodului* și penticostarului*; polieleul* și mărimurile (v. megalinarii) sărbătorile din cuprinsul anului; svetilnele* Învierii; stihirile evangheliei; doxologia* și podobiile celor opt glasuri. Sin. Octoih* mic; osmoglasnic. 2. Cartea în notație muzicală, care cuprinde catavasiile, svetilnele Învierii, voscresnele, doxologii, scrise unele syntonom*, pentru zile de lucru sau sfinți cu polieleu, iar altele „pe mare” pentru duminici, sărbători și praznice. Unele c. sau irmologhioane (Macarie și A. Pann), cuprind în plus: „Dumnezeu este Domnul” (pe opt glasuri), sedelnele, evloghitariile*, troparele și condacele* sărbătorilor praznicale, axioanele* praznicale (la peasna a IX-a a fiecărui rând de catavasii) și podobiile celor opt glasuri. În bis. gr. și rusă aceste cântări sunt tipărite în cartea ce poartă denumirea mai veche de Irmologhion și care s-a tipărit și la noi sub acest titlu, mai mult pentru bis. din Banat și Transilvania.