catatonie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr catatonie] Sindrom psihomotor al schizofreniei, caracterizat prin stare de fixare a corpului în anumite poziții și prin conduită stereotipă și stupoare mentală.

CATATONÍE s.f. (Med.) Sindrom psihomotor al schizofreniei, caracterizat printr-o stare de fixare a corpului în anumite poziții, conduită stereotipă și stupoare mintală. [Gen. -iei. / < fr. catatonie, cf. gr. kata – în jos, tonos – tensiune].

CATATONÍE s. f. sindrom psihomotor al schizofreniei prin pierderea inițiativei de mișcare, conduită stereotipă și stupoare mintală. (< fr. catatonie)

catatoníe s. f., g.-d. art. catatoníei