cătan s [At: BORZA, D. / Pl: nct / E: nct] (Bot; reg) Jneapăn (Pinus mugo).

cățân sm [At: CDDE / V: (reg) ~țin, câțin, cătun, ~ă sf / Pl: ~i / E: ml catinum] 1 Farfurie. 2 Strachină. 3 (Reg; îf ~ă) Covată de pâine. 4 (Reg; îf ~țin) Baltă mică și puțin adâncă, care seacă vara. 5 Grup de stânci mari, formând o căldare. 6 (Lpl) Stânci pleșuve pe munți. 7 Bolovan. 8 Stâncă. 9 (Îf -țun) „Loc foarte înalt și priporos”. 10 (Bot; Buc) Specie de jepi care crește pe stânci golașe. 11 (Bot) Specie de brad. 12 (Îf -țun) Pădure mică și tufoasă.

cățână sf vz cățân

† CĂȚÎN (pl. -ne) sn. Strachină [lat. catīnum].

cățîn n., pl. e (lat. catinus, farfurie, strachină, troacă). Vechĭ. Strachină, blid.

cățîn (-ni), s. n. – (Înv.) Strachină, blid. – Mr. cățîn, megl. cățǫn. Lat. catinum (Candrea-Dens., 288; REW 1769; Pascu, I, 356).

Cătan, -a, -u, Cătăn/iță, -oiu, -uță v. Catană 1-4.

Căț/a, -an, -ești, -oiu, -ulescu v. Cața 2-5.

CĂȚÂN s. v. jep, jneapăn, pin pitic.

cățîn s. v. JEP. JNEAPĂN. PIN PITIC.

cățân, cățâni, s.m. (înv.) 1. farfurie, strachină. 2. covată, postavă, troacă pentru pâine. 3. baltă mică. 4. grupă de stânci pleșuve; bolovan mare. 5. (la pl.) jepi. 6. pădure mică din tufe.

cățân, cățâni, s.m. 1. Vas de lemn; blid: „Se ia un cățân cu fărină și sare…” (Memoria, 2001: 55). 2. Covată. 3. Peșteră, grotă, dar sensul s-a transferat spre „stâncă”. ■ (top.) Cățân, deal în Glod, Șieu, stâncă în Rozavlea (Vișovan, 2005); Cățânul, pădure și pășune în Borșa (Mihali, 2015: 64). – Lat. catinum „vas, castron, scobitură, grotă” (Scriban, MDA).

cățân, cățâni, s.m. – 1. Vas de lemn; blid: „Se ia un cățân cu fărină și sare…” (Memoria, 2001: 55). 2. (reg.) Covată. 3. (reg.) Peșteră, grotă, dar sensul s-a transferat spre „stâncă”. Cățân „stânci mari”; munte cățânos „pietros, stâncos” (Papahagi, 1925; Moisei). ♦ (top.) Cățân, deal în Glod, Șieu, stâncă în Rozavlea (Vișovan, 2005). – Lat. catinum „vas, castron, scobitură, grotă” (Scriban; CDDE, cf. DER; MDA).

cățân, -i, s.n. – (înv.) 1. Vas de lemn; blid: „Se ia un cățân cu fărină și sare…” (Memoria 2001: 55). 2. Peșteră, grotă, dar sensul s-a transferat spre „stâncă”. Cățân „stânci mari”; munte cățânos „pietros, stâncos” (Papahagi 1925; Moisei). -Lat. catinum „vas, castron, scobitură, grotă” (Candrea-Densusianu cf. DER).