catalizator, ~oare [At: MACAROVICI, CH. 143 / Pl: ~i, ~oare/ E: cataliza + -tor cf fr catalyseur] 1 sm (Chm) Substanță care mărește viteza unei reacții chimice, fără ca ea însăși să fie modificată Si: (rar) catalizor. 2-3 sm, a (Persoană, lucru, eveniment) care provoacă (sau favorizează) o acțiune.

*CATALIZATOR adj. și sm. 🔬 Se zice despre un corp care prin prezența sa modifică compoziția altor corpuri, înlesnește combinarea lor, fără a fi el însuși modificat [cataliza].

CATALIZATOR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică fără ca ea însăși să se modifice.

CATALIZATOR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată. – Din cataliza + suf. -tor (după fr. catalyseur).

CATALIZATOR s.m. Substanță care înlesnește o reacție chimică fără ca ea însăși să sufere modificări; catalizor. [< cataliza + -tor, după fr. catalyseur].

CATALIZATOR s. m. 1. substanță care activează o reacție chimică fără ca ea însăși să sufere modificări. 2. (fig.) persoană capabilă să declanșeze la cei din jur reacții consonante cu ale sale. (după fr. catalyseur)

CATALIZATOR ~i m. 1) Substanță care modifică viteza unei reacții chimice fără a participa la reacție. ~ pozitiv. 2) fig. Fapt care grăbește desfășurarea unei acțiuni sau a unui eveniment. /a cataliza + suf. ~tor

catalizator s. m., pl. catalizatori

catalizator s. m., pl. catalizatori

catalizator s. m., pl. catalizatori

CATALIZATOR s. 1. catalizator organic v. enzimă. 2. catalizator negativ v. inhibitor.