opțiuni

10 definiții pentru catalizator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

catalizator, ~oare [At: MACAROVICI, CH. 143 / Pl: ~i, ~oare/ E: cataliza + -tor cf fr catalyseur] 1 sm (Chm) Substanță care mărește viteza unei reacții chimice, fără ca ea însăși să fie modificată Si: (rar) catalizor. 2-3 sm, a (Persoană, lucru, eveniment) care provoacă (sau favorizează) o acțiune.

CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată. – Cataliza + suf. -tor (după fr. catalyseur).

CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată. – Cataliza + suf. -tor (după fr. catalyseur).

CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică fără ca ea însăși să se modifice.

CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată. – Din cataliza + suf. -tor (după fr. catalyseur).

CATALIZATÓR s.m. Substanță care înlesnește o reacție chimică fără ca ea însăși să sufere modificări; catalizor. [< cataliza + -tor, după fr. catalyseur].

CATALIZATÓR s. m. 1. substanță care activează o reacție chimică fără ca ea însăși să sufere modificări. 2. (fig.) persoană capabilă să declanșeze la cei din jur reacții consonante cu ale sale. (după fr. catalyseur)

CATALIZATÓR ~i m. 1) Substanță care modifică viteza unei reacții chimice fără a participa la reacție. ~ pozitiv. 2) fig. Fapt care grăbește desfășurarea unei acțiuni sau a unui eveniment. /a cataliza + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

catalizatór s. m., pl. catalizatóri

catalizatór s. m., pl. catalizatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CATALIZATÓR s. 1. catalizator organic v. enzimă. 2. catalizator negativ v. inhibitor.

Intrare: catalizator
catalizator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catalizator
  • catalizatorul
  • catalizatoru‑
plural
  • catalizatori
  • catalizatorii
genitiv-dativ singular
  • catalizator
  • catalizatorului
plural
  • catalizatori
  • catalizatorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

catalizator

  • 1. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: catalizor
  • 2. figurat Persoană capabilă să declanșeze la cei din jur reacții consonante cu ale sale.
    surse: MDN '00
  • 3. figurat Fapt care grăbește desfășurarea unei acțiuni sau a unui eveniment.
    surse: NODEX

etimologie:

  • Cataliza + sufix -tor
    surse: DEX '09 DEX '98 DN