catalizator, ~oare [At: MACAROVICI, CH. 143 / Pl: ~i, ~oare/ E: cataliza + -tor cf fr catalyseur] 1 sm (Chm) Substanță care mărește viteza unei reacții chimice, fără ca ea însăși să fie modificată Si: (rar) catalizor. 2-3 sm, a (Persoană, lucru, eveniment) care provoacă (sau favorizează) o acțiune.

CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică fără ca ea însăși să se modifice.

CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată. – Din cataliza + suf. -tor (după fr. catalyseur).

CATALIZATÓR s.m. Substanță care înlesnește o reacție chimică fără ca ea însăși să sufere modificări; catalizor. [< cataliza + -tor, după fr. catalyseur].

CATALIZATÓR s. m. 1. substanță care activează o reacție chimică fără ca ea însăși să sufere modificări. 2. (fig.) persoană capabilă să declanșeze la cei din jur reacții consonante cu ale sale. (după fr. catalyseur)

CATALIZATÓR ~i m. 1) Substanță care modifică viteza unei reacții chimice fără a participa la reacție. ~ pozitiv. 2) fig. Fapt care grăbește desfășurarea unei acțiuni sau a unui eveniment. /a cataliza + suf. ~tor

catalizatór s. m., pl. catalizatóri

catalizatór s. m., pl. catalizatóri

CATALIZATÓR s. 1. catalizator organic v. enzimă. 2. catalizator negativ v. inhibitor.