catafalc sn [At: VLAHUȚĂ, P. 1 / Pl: ~uri, (iuz) ~ice / E: fr catafalque, ger Katafalk] 1 Postament înalt pe care se așază sicriul unui mort sau, la comemorări. 2 Efigia unei persoane defuncte.

*CATAFALC (pl. -alcuri) sn. Estradă ridicată într’o biserică pe care se așază cosciugul unui mort sau efigia unei persoane defuncte (🖼 967): Pe ~ întinsă, de flori împresurată, Stă albă și frumoasă... VLAH. [fr.].

CATAFALC catafalcuri, s. n. Postament înalt pe care se așază sicriul unui mort sau, la comemorări, efigia unei persoane defuncte. Pe catafalc întinsă, de flori împresurată, Stă albă și frumoasă. La cap îi ard făclii. VLAHUȚĂ, P. 1.

CATAFALC, catafalcuri, s. n. Postament înalt pe care se așază sicriul unui mort sau, la comemorări, efigia unei persoane defuncte. – Fr. catafalque.

CATAFALC s.n. Postament pe care se așază sicriul unui mort sau efigia unui defunct. [< fr. catafalque, cf. it. catafalco].

CATAFALC s. n. postament pe care se așază sicriul unui mort până la înmormântare. (< fr. catafalque, germ. Katafalk)

CATAFALC ~uri n. Postament înalt pe care se așază sicriul unui mort sau urna până la înmormântare. /<fr. catafalque, germ. Katafalk

catafalc n. estradă cu decorațiune funebră (într’o biserică).

*catafálc n., pl. urĭ (fr. catafalque, d. it. catafalco. V. eșafod). O ridicătură de lemn (o masă chear) pe care se pune sicriu mortuluĭ.

catafalc s. n., pl. catafalcuri

catafalc s. n., pl. catafalcuri

catafalc s. n., pl. catafalcuri