10 definiții pentru castelană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CASTELÁNĂ, castelane, s. f. Proprietară a unui castel; soție a unui castelan.

*castelánă f., pl. e (it. castellana, fr. châtelaine). Soția unuĭ castelan orĭ stăpîna unuĭ castel. Lanț orĭ cingătoare de care femeile îșĭ atîrnă gĭuvaĭerurile, punga ș. a.

CASTELÁN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel sau care îl îngrijește și îl administrează. – Din lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan.

CASTELÁN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel sau care îl îngrijește și îl administrează. – Din lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan.

castelán, ~ă smf [At: URECHE, ap. LET. I, 198/6 / V: cașt-, cașteleán / Pl: ~i, ~e / E: lat castellanus, it castellano, pn kasztellan] 1 (Ist) Comandant al unui castel Si: (înv) burgrav, pârcălab, portar. 2 Proprietar al unui castel (1). 3 Administrator al unui castel (1).

CASTELÁN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel. – Lat. lit. castellanus (it. castellano).

CASTELÁN, -Ă s.m. și f. Proprietar, stăpân al unui castel; locuitor al unui castel. ♦ Îngrijitor, administrator al unui castel. [Cf. lat. castellanus, it. castellano].

CASTELÁN, -Ă s. m. f. proprietar, stăpân al unui castel; locuitor sau administrator al unui castel. (< lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan)

CASTELÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care stăpânește sau locuiește într-un castel. 2) Persoană care administrează un castel. /<lat. castellanus, it. castellano


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

castelánă s. f., g.-d. art. castelánei; pl. casteláne

castelánă s. f., g.-d. art. castelánei; pl. casteláne

Intrare: castelană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castela
  • castelana
plural
  • castelane
  • castelanele
genitiv-dativ singular
  • castelane
  • castelanei
plural
  • castelane
  • castelanelor
vocativ singular
  • castela
  • castelano
plural
  • castelanelor

castelan, -ă castelană

  • 1. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel sau care îl îngrijește și îl administrează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Strecură în coburul din stînga scrisoarea castelanului de Katowice. SADOVEANU, Z. C. 19.
      surse: DLRLC

etimologie: