11 definiții pentru castelan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CASTELÁN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel sau care îl îngrijește și îl administrează. – Din lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan.

CASTELÁN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel sau care îl îngrijește și îl administrează. – Din lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan.

castelán, ~ă smf [At: URECHE, ap. LET. I, 198/6 / V: cașt-, cașteleán / Pl: ~i, ~e / E: lat castellanus, it castellano, pn kasztellan] 1 (Ist) Comandant al unui castel Si: (înv) burgrav, pârcălab, portar. 2 Proprietar al unui castel (1). 3 Administrator al unui castel (1).

CASTELÁN, castelani, s. m. Cel care stăpînește un castel (1) și care locuiește acolo. Strecură în coburul din stîngă scrisoarea castelanului de Katowice. SADOVEANU, Z. C. 19.

CASTELÁN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel. – Lat. lit. castellanus (it. castellano).

CASTELÁN, -Ă s.m. și f. Proprietar, stăpân al unui castel; locuitor al unui castel. ♦ Îngrijitor, administrator al unui castel. [Cf. lat. castellanus, it. castellano].

CASTELÁN, -Ă s. m. f. proprietar, stăpân al unui castel; locuitor sau administrator al unui castel. (< lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan)

CASTELÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care stăpânește sau locuiește într-un castel. 2) Persoană care administrează un castel. /<lat. castellanus, it. castellano

castelan m. 1. odinioară, cel ce comanda într’un castel: 2. azi, cel ce are un castel.

*castelán m. (după it. castellano și fr. châtelain). Stăpîn saŭ comandant al unuĭ castel în evu mediŭ. V. pîrcălab.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: castelan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castelan
  • castelanul
  • castelanu‑
plural
  • castelani
  • castelanii
genitiv-dativ singular
  • castelan
  • castelanului
plural
  • castelani
  • castelanilor
vocativ singular
  • castelanule
  • castelane
plural
  • castelanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

castelan, -ă castelană

  • 1. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel sau care îl îngrijește și îl administrează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Strecură în coburul din stînga scrisoarea castelanului de Katowice. SADOVEANU, Z. C. 19.
      surse: DLRLC

etimologie: