caserolă sf [At: MDENC / Pl: ~le / E: fr casserole] 1 Capsulă de porțelan, cu coadă, folosită, în laborator, pentru topirea substanțelor vâscoase și puțin volatile. 2 Cratiță adâncă (cu coadă) și cu fundul plat, folosită în bucătărie.

CASEROLĂ s.f. 1. Capsulă de porțelan cu coadă, folosită la topirea în laborator a substanțelor vîscoase și puțin volatile. 2. Vas de bucătărie cu coadă și fund plat, asemănător cratiței. 3. Carenajul elicei. [< fr. casserole].

CASEROLĂ s. f. 1. capsulă de porțelan cu coadă pentru topirea în laborator a substanțelor vâscoase și puțin volatile. 2. vas de bucătărie cu coadă și fund plat. 3. recipient din material plastic, pentru alimente. 4. carenajul unei elice. (< fr. casserole)

caserolă s. f. Recipient (din material plastic) utilizat pentru păstrarea/prezentarea alimentelor ◊ „Unele dintre sortimentele oferite zilnic gospodinelor [...] sunt porționate și preambalate în caserole și pahare.” I.B. 21 I 86 p. 1; v. și termosudabil (1976) (din fr. casserole; LTR; DEX, DN3 – alte sensuri)

CASEROLĂ ~e f. 1) Capsulă de porțelan, cu coadă, folosită pentru topirea unor substanțe în condiții de laborator. 2) Cratiță adâncă cu coadă și cu fundul plat, folosită în bucătărie. /<fr. casserole

caserolă s. f., g.-d. art. caserolei; pl. caserole

caserolă s. f., g.-d. art. caserolei; pl. caserole

caserolă s. f., g.-d. art. caserolei; pl. caserole

CASEROLĂ înveliș de tablă în formă de capac care acoperă butucul elicei unui avion pentru a dirija curenții de aer spre discul elicei. Sin. carenajul elicei.