CASCADĂ s.f. 1. Torent de apă care cade de la o mare înălțime; cataractă. ◊ Cascadă de rîs = rîs sacadat și prelungit. 2. Montaj în cascadă = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice astfel încît curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior. [< fr. cascade, cf. it. cascata – cădere].