2 intrări

14 definiții

carusél sn [At: HOGAȘ, Dr. II, 187 / PI: ~e / E:fr carrousel] 1 (Iuz) Joc (întreceri cu lancea) executat de călăreți, în costume de cavaleri, alcătuind cvadrile. 2 (Pex) Loc unde se desfășoară caruselul (1). 3 Serie de mișcări de dresaj executate de un grup de călăreți. 4 Călușei. 5 (Fig) Deplasare continuă a unor mobile. 6 (Teh) Strung vertical. 7 Suport circular cu fante în care se așază diapozitivele de proiectat.

CARUSÉL, carusele, s. n. 1. Călușel (2). 2. Fig. Mișcare, deplasare, circulație continuă și rapidă a unor mobile. – Din fr. carrousel.

CARUSÉL, carusele, s. n. 1. Călușei (2). 2. Fig. Mișcare, deplasare, circulație continuă a unor mobile. – Din fr. carrousel.

CARUSÉL, carusele, s. n. Grup de căișori de lemn care se învîrtesc în jurul unui ax și pe care încalecă copiii; călușei. La dreapta și la stingă... circuri mai mici, panorame. În fața circului, bărci și lîngă bărci, căișori, carusele. STANCU, D. 402.

CARUSÉL, carusele, s. n. (Rar) Călușei (2).Fr. carrousel.

carusél s. n., pl. caruséle

carusél s. n., pl. caruséle

CARUSÉL s. v. căișori, călușei, ringhispil.

CARUSÉL s.n. 1. Dispozitiv format din mai mulți căișori de lemn, pe care încalecă copiii și care se învârtesc pe o pistă circulară; călușei. 2. Serie de mișcări de dresaj executate de un grup de călăreți. [Pl. -le, -luri. / < fr. carrousel, cf. it. carosello].

CARUSÉL s. f. 1. instalație din mai mulți căluți de lemn, pe care încalecă copiii și care se învârtesc pe o pistă circulară; călușei. 2. dispozitiv circular pentru manutențiune (1). un ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat în vederea măsurării forțelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotație verticală, la prelucrarea pieselor grele de înălțime mică. 3. reprezentație a unui grup de călăreți care execută o serie de mișcări de dresaj. 4. circulație intensă de vehicule în diverse sensuri. 5. (fig.) succesiune rapidă de oameni, de lucruri. (< fr. carrousel)

CARUSÉL ~e n. 1) Instalație distractivă pentru copii, prevăzută cu mai mulți căluți de lemn (alte animale, vehicule), care se învârtește în jurul unei axe verticale; călușei. 2) fig. Mișcare continuă a unor oameni, animale sau lucruri în diverse scopuri. /<fr. carrousel

*caruzél n., pl. e (fr. carrousel, d. it. carosello și carrosello). Un fel de exercițiu de luptă între maĭ mulțĭ călărețĭ (V. tournol). Leagăn cu caĭ, căișorĭ, caĭ de lemn făcuțĭ să se învîrtească în cerc p. plăcerea copiilor încălicațĭ pe eĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

carusél s. v. CĂIȘORI. CĂLUȘEI.

CARUSEL figură acrobatică de formă circulară, executată de mai multe aeronave în formație.

Intrare: carusel (pl. carusele)
carusel (pl. carusele) substantiv neutru

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular carusel caruselul
plural carusele caruselele
genitiv-dativ singular carusel caruselului
plural carusele caruselelor
vocativ singular
plural
Intrare: carusel (pl. caruseluri)
carusel (pl. caruseluri)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular carusel caruselul
plural caruseluri caruselurile
genitiv-dativ singular carusel caruselului
plural caruseluri caruselurilor
vocativ singular
plural