10 definiții pentru cartomanție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cartomanțíe sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: it cartomanzia] (Rar) Ghicit în cărți.

CARTOMANȚÍE s. f. (Rar) Ghicitul în cărți. – Din it. cartomanzia.

CARTOMANȚÍE s. f. (Rar) Ghicit în cărți. – Din it. cartomanzia.

CARTOMANȚÍE s.f. (Rar) Ghicit în cărți. [Gen. -iei. / < it. cartomanzia].

CARTOMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a ghici viitorul cu ajutorul cărților de joc. (< it. cartomanzia)

CARTOMANȚÍE f. Ghicitul în cărți. /<it. cartomanzia

cartomanție f. pretinsă artă de a ghici viitorul prin datul cărților.

*cartomanțíe f. (cartă și vgr. manteía, gîcire). Știința de a pretinde că gîceștĭ după cărțile de joc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cartomanțíe (rar) s. f., art. cartomanțía, g.-d. cartomanțíi, art. cartomanțíei

cartomanțíe s. f., art. cartomanțía, g.-d. cartomanțíi, art. cartomanțíei

Intrare: cartomanție
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartomanție
  • cartomanția
plural
genitiv-dativ singular
  • cartomanții
  • cartomanției
plural
vocativ singular
plural

cartomanție

  • 1. rar Ghicitul în cărți.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: