carst sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr karst, ger Karst] 1 Eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și sării, provocată de apele subterane sau de suprafață, urmată de crearea unor forme caracteristice. 2 (Ccr) Formă de relief rezultată în urma carstului (1).

CARST s.n. Eroziune a calcarelor și a ghipsurilor de către apă, însoțită de formarea de pîlnii, peșteri sau rîuri subterane. [< fr. karst, cf. Karst – regiune pe coasta orientală a Adriaticii].

CARST s. n. eroziune a calcarelor și a ghipsurilor de către apă, însoțită de formarea de pâlnii, peșteri sau râuri subterane. (< fr. karst, germ. Karst)

CARST ~uri n. Formă de relief rezultată în urma eroziunii și dizolvării rocilor de către apele subterane și de suprafață. /<germ. Karst

carst s. n., pl. carsturi

carst s. n., pl. carsturi

carst s. n., pl. carsturi

CARST (< germ. {i}; {s} Kars) s. n. (GEO-MORF.) Regiune din scoarța Pămîntului, formată în roci solubile: calcare și dolomite (c. principal) sau în sare gemă, săruri de potasiu, anhidrit și gips (c. secundar), ca urmare a dizolvării provocate de circulația intensă a apelor subterane sau de suprafață. Relieful c. este reprezentat prin forme morfologice interioare (peșteri, avene) sau exterioare (lapiezuri, doline, chei, puțuri, plonje).