2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carotenoi sf [At: DEX2 / V: ~tinoid sn, ~tin~ / P: ~no-i~ / Pl: ~de / E: fr caroténoïde] Substanță colorantă naturală galbenă, portocalie sau roșie.

CAROTENOÍDĂ, carotenoide, s. f. Substanță colorantă naturală galbenă, portocalie sau roșie. [Pr.: -no-i-.Var.: carotinoíd s. n., carotinoídă s. f.] – Din fr. caroténoïde.

CAROTENOÍDĂ, carotenoide, s. f. Substanță colorantă naturală galbenă, portocalie sau roșie. [Pr.: -no-i-Var.: carotinoíd s. n., carotinoídă s. f.] – Din fr. caroténoide.

CAROTENOÍDĂ ~e f. Materie colorantă, de origine vegetală, folosită în alimentație și în industria textilă. [Sil. -no-i-] /<fr. caroténoïde

carotinoíd sn vz carotenoidă

carotinoídă sf vz carotenoidă

CAROTINOÍD s. n. v. carotenoidă.

CAROTINOÍD s. n. v. carotenoidă.

CAROTINOÍDĂ s. f. v. carotenoidă.

CAROTINOÍDĂ s. f. v. carotenoidă.

CAROTENOÍDE s.f.pl. Materii colorante naturale, galbene, portocalii sau roșii, răspândite în regnul animal și vegetal; poliene. [Pron. -no-i-, sg. carotenoidă. / < fr. caroténoides, cf. gr. karoton – morcov, eidos – formă].

CAROTENOÍD, -Ă, carotenoízi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care conține caroten. 2. S. n. Pigment asemănător cu carotenul. (din fr. caroténoïde)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carotenoíd adj. m., pl. carotenoízi; f. sg. carotenoídă, pl. carotenoíde

Intrare: carotenoidă
carotenoidă substantiv feminin
  • pronunție: -no-i-
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carotenoi
  • carotenoida
plural
  • carotenoide
  • carotenoidele
genitiv-dativ singular
  • carotenoide
  • carotenoidei
plural
  • carotenoide
  • carotenoidelor
vocativ singular
plural
carotinoid substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carotinoid
  • carotinoidul
  • carotinoidu‑
plural
  • carotinoide
  • carotinoidele
genitiv-dativ singular
  • carotinoid
  • carotinoidului
plural
  • carotinoide
  • carotinoidelor
vocativ singular
plural
carotinoidă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carotinoi
  • carotinoida
plural
  • carotinoide
  • carotinoidele
genitiv-dativ singular
  • carotinoide
  • carotinoidei
plural
  • carotinoide
  • carotinoidelor
vocativ singular
plural
carotenoid2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carotenoid
  • carotenoidul
  • carotenoidu‑
plural
  • carotenoide
  • carotenoidele
genitiv-dativ singular
  • carotenoid
  • carotenoidului
plural
  • carotenoide
  • carotenoidelor
vocativ singular
plural
Intrare: carotenoid
carotenoid1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carotenoid
  • carotenoidul
  • carotenoidu‑
  • carotenoi
  • carotenoida
plural
  • carotenoizi
  • carotenoizii
  • carotenoide
  • carotenoidele
genitiv-dativ singular
  • carotenoid
  • carotenoidului
  • carotenoide
  • carotenoidei
plural
  • carotenoizi
  • carotenoizilor
  • carotenoide
  • carotenoidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carotenoidă carotenoid carotinoid carotinoidă

  • 1. Substanță colorantă naturală galbenă, portocalie sau roșie.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Materii colorante naturale, galbene, portocalii sau roșii, răspândite în regnul animal și vegetal.
    surse: DN sinonime: poliene
  • diferențiere Materie colorantă, de origine vegetală, folosită în alimentație și în industria textilă.
    surse: NODEX

etimologie:

carotenoid

  • 1. (Despre substanțe) Care conține caroten.
    surse: MDN '00

etimologie: