2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carosábil, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr carossable] 1 a (D. dramuri) Care permite circulația vehiculelor rutiere. 2-3 sn, a (Porțiune de drum) care este rezervată circulației vehiculelor.

CAROSÁBIL, -Ă, carosabili, -e, adj., s. n. (Drum) care permite circulația vehiculelor rutiere; (parte a unui drum) care este rezervată circulației vehiculelor rutiere. – Din fr. carrossable.

CAROSÁBIL, -Ă, carosabili, -e, adj. (Despre drumuri) Care permite circulația vehiculelor rutiere; (despre partea unui drum) care este rezervată circulației vehiculelor rutiere. – Din fr. carrossable.

CAROSÁBIL, -Ă, carosabili, -e, adj. (Despre drumuri, șosele, străzi) Care permite circulația vehiculelor cu patru sau mai multe roți. ◊ Parte carosabilă (a unei străzi, a unei șosele) = parte a unei șosele sau străzi rezervată circulației vehiculelor.

CAROSÁBIL, -Ă, carosabili, -e, adj. (Despre drumuri) Care permite circulația vehiculelor; (despre o parte a unui drum) rezervat circulației vehiculelor. – După fr. carrossable.

CAROSÁBIL, -Ă adj. (Despre drumuri, șosele etc.) Care permite circulația vehiculelor; pe care merg vehiculele. ◊ Parte carosabilă (și s.n.) = parte a unei șosele sau a unei străzi rezervată circulației vehiculelor. [< fr. carrossable].

CAROSÁBIL, -Ă adj., s. n. parte (a unui drum, a unei străzi) rezervată circulației vehiculelor. (< fr. carrossable)

CAROSÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre drumuri, șosele etc.) Care este destinat circulației vehiculelor rutiere. Parte ~ă a străzii. /<fr. carrossable


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carosábil1 adj. m., pl. carosábili; f. carosábilă, pl. carosábile

carosábil adj. m., pl. carosábili; f. sg. carosábilă, pl. carosábile

Intrare: carosabil (adj.)
carosabil1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carosabil
  • carosabilul
  • carosabilu‑
  • carosabilă
  • carosabila
plural
  • carosabili
  • carosabilii
  • carosabile
  • carosabilele
genitiv-dativ singular
  • carosabil
  • carosabilului
  • carosabile
  • carosabilei
plural
  • carosabili
  • carosabililor
  • carosabile
  • carosabilelor
vocativ singular
plural
Intrare: carosabil (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carosabil
  • carosabilul
  • carosabilu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • carosabil
  • carosabilului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carosabil

  • 1. (Drum) care permite circulația vehiculelor rutiere; (parte a unui drum) care este rezervată circulației vehiculelor rutiere.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: