6 definiții pentru carolingian


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAROLINGIÁN, -Ă, carolingieni, -e, adj. Care aparține dinastiei lui Carol cel Mare, privitor la această dinastie. [Pr.: -gi-an] – Din fr. carolingien.

CAROLINGIÁN, -Ă, carolingieni, -e, adj. Care aparține dinastiei lui Carol cel Mare, privitor la această dinastie. [Pr.: -gi-an] – Din fr. carolingien.

carolingian, ~ă a [At: DA / P: ~gi-an / Pl: ~gieni, ~giene / E: fr carolingien] 1-2 Care aparține (dinastiei) lui Carol cel Mare. 3-4 Privitor la (dinastia lui) Carol cel Mare. 5-6 Care provine de la (dinastia) lui Carol cel Mare. 7-8 Specific (dinastiei) lui Carol cel Mare.

Carlovingieni pl. a doua rassă regală care a dat 12 regi Franței (752-987) și suverani Germaniei și Italiei. Carlovingienii urmară Merovingienilor și precedară pe Capetingi.[1] modificată

  1. Carlovingenii → Carlovingienii — Ladislau Strifler

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carolingián (-gi-an) adj. m., pl. carolingiéni (-gi-eni); f. carolingiánă, pl. carolingiéne

carolingián adj. m. (sil. -gi-an), pl. carolingiéni (sil. -gi-eni); f. sg. carolingiánă, pl. carolingiéne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CAROLINGI (CAROLINGIENI), dinastie de regi și de împărați (care își trage numele de la Carol cel Mare), întemeiată în 751 de Pepin cel Scurt. A domnit în Franța (pînă în 987), în Germania (pînă în 911) și în Italia (pînă în 905).

Intrare: carolingian
carolingian adjectiv
  • silabație: -gi-an info
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carolingian
  • carolingianul
  • carolingianu‑
  • carolingia
  • carolingiana
plural
  • carolingieni
  • carolingienii
  • carolingiene
  • carolingienele
genitiv-dativ singular
  • carolingian
  • carolingianului
  • carolingiene
  • carolingienei
plural
  • carolingieni
  • carolingienilor
  • carolingiene
  • carolingienelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carolingian

  • 1. Care aparține dinastiei lui Carol cel Mare, privitor la această dinastie.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: