CAROIÁJ, caroiaje, s. n. (Top.) Rețea de pătrățele înscrisă pe un desen, pe o hartă etc. pentru a servi la reproducerea acestora la o altă scară. [Pr.: -ro-iaj] – Din fr. carroyage.

caroiáj sn [At: DEX² / P: ~ro-iaj / Pl: ~e / E: fr carroyage] Rețea de pătrățele înscrisă pe un desen, pe o hartă etc. pentru a servi la reproducerea acestora la o altă scară.

CAROIÁJ, caroiaje, s. n. Rețea de pătrățele înscrisă pe un desen, pe o hartă etc. pentru a servi la reproducerea acestora la o altă scară. [Pr.: -ro-iaj] – Din fr. carroyage.

CAROIÁJ, caroiaje, s. n. Rețea de drepte perpendiculare între ele, desenată pe o foaie de hîrtie pentru a ajuta transpunerea, pe această foaie, a unui desen, a unei hărți etc. [Pr.: -ro-iaj] – Fr. carroyage.

CAROIÁJ s.n. Rețea de drepte paralele perpendiculare, trasate pe o hartă sau pe un plan topografic; cadrilaj. [Pron. -ro-iaj. / cf. fr. carroyage].

CAROIÁJ s. n. rețea de drepte paralele perpendiculare, trasate pe un desen, pe o hartă; cadrilaj. (< fr. carroyage)

CAROIÁJ ~e n. Rețea de pătrățele înscrise pe desen, pentru a servi la reproducerea acestuia la o altă scară. [Sil. -ro-iaj] /<fr. carroyage

caroiaj s. n., pl. caroiaje

caroiaj s. n., pl. caroiaje

caroiáj s. n. (sil. -ro-iaj), pl. caroiáje