14 definiții pentru carnet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARNÉT, carnete, s. n. Caiețel de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări. ♦ Act, document în formă de caiețel, care atestă apartenența posesorului la o organizație, asociație, partid etc. ◊ Carnet de muncă = carte de muncă, v. carte. – Din fr. carnet.

carnét sn [At: ȘTEFĂNESCU, C. 44 / Pl: ~e / E: fr carnet] 1 Caiet de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări. 2 Act, document în formă de carnet (1), care atestă apartenența posesorului la o anumită organizație, asociație etc. 3 (Îs) ~ de muncă Document (în formă de carnet (1)) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (locul și vechimea în muncă) și care servește acestuia pentru anumite drepturi (pensie, retribuție, concediu etc.) Si: carte de muncă. 4 (Îs) ~ de cecuri Instrument de operații bancare care permite efectuarea plăților fără a lucra cu bani.

CARNÉT, carnete, s. n. Caiețel de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări. ♦ Act, document în formă de caiețel, care atestă apartenența posesorului la o organizatie politică, de masă etc. ◊ Carnet de muncă = document (în formă de caiețel) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (vechime în muncă, locul de muncă) și care servește acesteia pentru anumite drepturi (pensie, retribuție, concediu etc.); carte de muncă. – Din fr. carnet.

CARNÉT, carnete, s. n. 1. Caiet mic, de buzunar, pentru diferite însemnări. Umblă și cercetează cu un plan albastru. Înseamnă într-un carnet. C. PETRESCU, R. DR. 203. 2. Caiet mic, cu date și rubrici tipărite pentru diverse note și însemnări cu caracter oficial. Carnet de vizite medicale. 3. Act, document în forma unui caiet mic, care atestă apartenența posesorului la o organizație politică sau de mase. Carnet de partid = carnet care dovedește apartenența la un partid comunist sau muncitoresc; carte de membru. Carnet de bord = caiet în care se înseamnă drumurile unui autovehicul de transport, pentru a i se controla uzajul, consumul de carburanți etc.

CARNÉT, carnete, s. n. Caiet mic de buzunar, uneori cu date și rubrici tipărite, pentru diferite însemnări cu caracter personal sau oficial. ♦ Act, document în forma unui caiet mic, care atestă apartenența posesorului la o organizație politică sau de mase. – Fr. carnet.

CARNÉT s.n. 1. Caiet de format mic (folosit pentru diferite însemnări). 2. Act, document (având forma unui mic caiet) în care se arată apartenența posesorului la o anumită organizație. [< fr. carnet].

CARNÉT s. n. 1. caiet mic (pentru însemnări). 2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenența posesorului. (< fr. carnet)

CARNÉT ~e n. 1) Caiet de format mic, folosit pentru diferite însemnări. ~ de note. 2) Document oficial care atestă apartenența posesorului la o organizație. /<fr. carnet

carnet m. cărticică de buzunar pentru notițe.

*carnét n., pl. e (fr. carnet, din caernet, cadernet, dim. d. cadern. V. caĭet). Caĭețel, carticică, condicuță portativă de luat note, de făcut însemnărĭ.

carnét-boniér s. n. Carnet care servește drept bonier ◊ „[...] ca urmare, responsabilii și casierele din asemenea unități au în prezent la îndemână carnete-bonier pentru eliberarea mărfurilor în cazul defectării caselor de marcat.” I.B. 12 XI 64 p. 2 (din carnet + bonier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CARNET DE ZBOR document având formatul unui caiet în care se găsește consemnată întreaga activitate de zbor (și lansări) a personalului navigant și sportiv. Carnetul de zbor conține date legate de: numărul zborurilor, durata acestora, tipul și seria sau numărul de înmatriculare al aeronavelor, aerodromurile pe care s-a zburat, scopul zborului etc.

Intrare: carnet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carnet
  • carnetul
  • carnetu‑
plural
  • carnete
  • carnetele
genitiv-dativ singular
  • carnet
  • carnetului
plural
  • carnete
  • carnetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carnet

  • 1. Caiețel de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN diminutive: carnețel attach_file un exemplu
    exemple
    • Umblă și cercetează cu un plan albastru. Înseamnă într-un carnet. C. PETRESCU, R. DR. 203.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Caiet mic, cu date și rubrici tipărite pentru diverse note și însemnări cu caracter oficial.
      exemple
      • Carnet de vizite medicale.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Act, document în formă de caiețel, care atestă apartenența posesorului la o organizație, asociație, partid etc.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
      • 1.2.1. Carnet de partid = carnet care dovedește apartenența la un partid comunist sau muncitoresc; carte de membru.
        surse: DLRLC
      • 1.2.2. Carnet de bord = caiet în care se înseamnă drumurile unui autovehicul de transport, pentru a i se controla uzajul, consumul de carburanți etc.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Carnet de muncă = carte de muncă.
      surse: DEX '09

etimologie: