*carnavál n., pl. urĭ saŭ și e (fr. carnaval, d. it. carnevale și carnovale, care la început însemna mijlocu postuluĭ, după care, la catolicĭ, nu se maĭ mînca carne. Poate carnevale să fie o metateză din carne leva, „carne rîdică”, ca rom. cîrneleagă, „carne leagă”). Cîșlegĭ. – În apusu Eŭropeĭ, carnavalu e o continuare a saturnaliilor și bacanaliilor.