15 definiții pentru carmin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carmín sn [At: SĂM. V, 1012 / E: fr carmin, lat carminium] 1 Colorant roșu, de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc. Si: (îvp) cârmâz. 2 (Pex) Culoare roșie.

CARMÍN s. n. Colorant roșu, de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din fr. carmin, lat. carminium.

CARMÍN s. n. Colorant roșu de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din it. carmin, lat. carminium.

CARMÍN s. n. Culoare roșie-vie, preparată din cîrmîz; cîrmîz.

CARMÍN s. n. Cârmâz (3); p. ext. culoare roșie-vie, ca a cârmâzului. – Fr. carmin (lat. lit. carminium).

CARMÍN s.n. Materie colorantă de un roșu intens, extrasă din femela coșenilei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. carmin].

CARMÍN I. s. n. materie colorantă de un roșu intens, din femela coșenilei. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roșie vie. (< fr. carmin)

CARMÍN n. 1) Colorant roșu-aprins de proveniență vegetală sau animală, folosit în medicină, parfumerie, pictură etc.; cârmâz. 2) Culoare roșie-aprinsă. /<fr. carmin, lat. carminium

carmin m. coloarea roșie deschisă ce se scoate din coșenilă sau cârmâz.

*carmín n. (fr. carmin; it. carminio, un fel de văpsea roșie, carmino, principiu colorant al cîrmîzuluĭ). Cîrmîz. Coloarea cîrmîzuluĭ, de un roș aprins. Fig. Buze de carmin. V. rumeneală.

róșu carmín adj. inv. Roșu aprins ◊ „Florile sunt mărișoare [...] alcătuite din cinci petale late, de culoare roșu-carmin. Sc. 21 VII 62 p. 4 (din roșu + carmin)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARMÍN s., adj. invar. 1. s. cârmâz, coșenilă. (~ul este un colorant roșu.) 2. adj. invar. stacojiu, (pop.) cârmâziu. (O petală ~.)

CARMIN s., adj. invar. 1. s. cîrmîz. (~ este un colorant roșu.) 2. adj. invar. stacojiu, (pop.) cîrmîziu. (O petală ~.)

Intrare: carmin
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carmin
  • carminul
  • carminu‑
plural
  • carmine
  • carminele
genitiv-dativ singular
  • carmin
  • carminului
plural
  • carmine
  • carminelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carmin
  • carminul
  • carminu‑
plural
  • carminuri
  • carminurile
genitiv-dativ singular
  • carmin
  • carminului
plural
  • carminuri
  • carminurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)