9 definiții pentru cariolă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cariólă sf [At: MACEDONSKI, O. II, 411 / P: ~ri-o~ / Pl: ~le / E: fr carriole, it carriola] Trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal Cf faeton.

CARIÓLĂ, cariole, s. f. (Rar) Trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. carriole, it. carriola.

CARIÓLĂ, cariole, s. f. Trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. carriole, it. carriola.

CARIÓLĂ s.f. Trăsură ușoară cu două roți, pe arcuri, trasă de un cal. [Pron. -ri-o-. / < it. cariola, cf. fr. cariole].

CARIÓLĂ s. f. trăsură ușoară cu două roți, pe arcuri, trasă de un cal. (< fr. carriole, it. carriola)

CARIÓLĂ ~e f. Trăsură ușoară pe arcuri, cu două roți, trasă de un cal. [Sil. -ri-o-] /<fr. cariole

*cariólă f., pl. e (fr. carriole, d. it. carriuola, roabă, d. carro, car). Trăsurică cu doŭă roate, pe arcurĭ, cu un cal, ca cele poștale ș. a. V. brișcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cariólă (-ri-o-) (rar) s. f., g.-d. art. cariólei; pl. carióle

cariólă s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. cariólei; pl. carióle

Intrare: cariolă
  • silabație: ca-ri-o-lă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cario
  • cariola
plural
  • cariole
  • cariolele
genitiv-dativ singular
  • cariole
  • cariolei
plural
  • cariole
  • cariolelor
vocativ singular
plural

cariolă

  • 1. Trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: