CARIOLĂ, cariole, s. f. (Rar) Trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. carriole, it. carriola.

cariolă sf [At: MACEDONSKI, O. II, 411 / P: ~ri-o~ / Pl: ~le / E: fr carriole, it carriola] Trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal Cf faeton.

CARIOLĂ, cariole, s. f. Trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. carriole, it. carriola.

CARIOLĂ s.f. Trăsură ușoară cu două roți, pe arcuri, trasă de un cal. [Pron. -ri-o-. / < it. cariola, cf. fr. cariole].

CARIOLĂ s. f. trăsură ușoară cu două roți, pe arcuri, trasă de un cal. (< fr. carriole, it. carriola)

CARIOLĂ ~e f. Trăsură ușoară pe arcuri, cu două roți, trasă de un cal. [Sil. -ri-o-] /<fr. cariole

*cariólă f., pl. e (fr. carriole, d. it. carriuola, roabă, d. carro, car). Trăsurică cu doŭă roate, pe arcurĭ, cu un cal, ca cele poștale ș. a. V. brișcă.

cariolă (desp. -ri-o-) (rar) s. f., g.-d. art. cariolei; pl. cariole

cariolă (-ri-o-) (rar) s. f., g.-d. art. cariolei; pl. cariole

cariolă s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. cariolei; pl. cariole