2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caríc sn [At: LTR / Pl: (înv) ~ice, ~uri / E: it carico] Totalitatea încărcăturii utile a unei nave comerciale.

CARÍC s. n. Totalitatea încărcăturii utile a unei nave comerciale. – Din it. carico.

CARÍC s. n. Totalitatea încărcăturii utile a unei nave comerciale. – Din it. carico.

CARÍC s.n. (Mar.) Încărcătură utilă a unei nave de comerț. [< it. carico].

CARÍC s. n. marfă încărcată la bordul unei nave. (< it. carico)

CARÍC n. Încărcătură utilă a unei nave comerciale. /<it. carico

*cáric n., pl. urĭ și e (it. cárico). Com. Încărcătura uneĭ corăbiĭ.

carica1 vt [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108, 11/5 / Pzi: ~chez / E: it caricare] 1 (Iuz) A caricaturiza. 2 A încărca o navă.

CARICÁ vb. I. tr. A încărca o navă. [< it. caricare].

CARICÁ vb. tr. 1. a încărca o navă. 2. a exagera, a șarja. (< it. caricare, lat. carricare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caricá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carícă


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARICA L., CARICA, fam. Caricaceae. Gen originar din America tropicală și subtropicală, cca 40 specii, arbuști sau arbori (pînă la 10 m înălțime). Tulpină moale, falsă, cu urme lăsate de frunzele căzute. Frunze mari, persistente, coriacee, lung-pețiolate, simple, lobate sau palmat-sectate, verzi-gălbui. La plantele femele frunzele sînt mai puțin lobate. Plantă dioică. Flori galbene, mărunte, cele femele în corimbi scurți, cu corola liberă sau concrescută la bază, cele mascule în panicule lung-pedunculate și corola concrescută în formă de pîl- nie sau tub. Fruct galben-roșiatic, se aseamănă la gust cu pepenele galben. Semințe mici, negre, acoperite de un arii mucilaginos. în condiții de seră se obțin numai în urma polenizării artificiale. Fructifică în al 3-lea sau al 4-lea an de la însămînțare.

Intrare: caric
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caric
  • caricul
  • caricu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • caric
  • caricului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Carica (gen de plante)
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carica
  • caricare
  • caricat
  • caricatu‑
  • caricând
  • caricându‑
singular plural
  • cari
  • caricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • caric
(să)
  • caric
  • caricam
  • caricai
  • caricasem
a II-a (tu)
  • carici
(să)
  • carici
  • caricai
  • caricași
  • caricaseși
a III-a (el, ea)
  • cari
(să)
  • carice
  • carica
  • carică
  • caricase
plural I (noi)
  • caricăm
(să)
  • caricăm
  • caricam
  • caricarăm
  • caricaserăm
  • caricasem
a II-a (voi)
  • caricați
(să)
  • caricați
  • caricați
  • caricarăți
  • caricaserăți
  • caricaseți
a III-a (ei, ele)
  • cari
(să)
  • carice
  • caricau
  • carica
  • caricaseră
Carica (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Carica
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caric

  • 1. Totalitatea încărcăturii utile a unei nave comerciale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: