CARENAT, -Ă, carenați, -te, adj., s. f. 1. Adj. În formă de carenă (1), de luntre. 2. S. f. pl. Grup de vertebrate ce cuprinde majoritatea ordinelor existente de păsări, având ca trăsătură principală sternul foarte bine dezvoltat, prevăzut cu o carenă (2). – Din fr. caréné.

carenat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: carena] 1-5 Carenaj (1-5).

carenat², ~ă [At: DEX² / Pl: ~ați, ~e / E: fr caréné] 1 a În formă de carenă (1). 2 sfp Păsări care au sternul prevăzut cu o carenă (3).

CARENAT, -Ă, carenați, -te, adj., s. f. 1. Adj. În formă de carenă (1), de luntre. 2. S. f. pl. Păsări care au sternul prevăzut cu o carenă (2). – Din fr. caréné.

CARENAT, -Ă adj. În formă de carenă, de luntre. [Cf. fr. caréné].

CARENATE s.f.pl. Subclasă de păsări avînd sternul prevăzut cu carenă (4) [în DN]; (la sg.) pasăre din această subclasă. [Sg. (după unele surse) carenată, (după altele) carenat. / < fr. carinates].

CARENATE s. f. pl. subclasă de păsări având sternul prevăzut cu carenă (4). (< fr. carinates)

CARENAT ~tă (~ți, ~te) bot. Care ține de carenă; propriu carenei. /<fr. caréné

CARENATĂ ~e f. 1) la pl. Subclasă de păsări, având sternul prevăzut cu carenă. 2) Pasăre din această subclasă. /<fr. carinates

carenat adj. m., pl. carenați; f. carenată, pl. carenate

carenată s. f., g.-d. art. carenatei; pl. carenate

*carenat adj. m., pl. carenați; f. carenată, pl. carenate

carenată s. f., g.-d. art. carenatei; pl. carenate

carenată s. f., pl. carenate