opțiuni
  • info

2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

carențare s. f. Înrăutățire, carență ◊ „În plus, un asemenea om alterează climatul necesar educării copiilor, constituie un exemplu rău pentru ei, împiedică dezvoltarea lor normală – deci produce o carențare integrală a vieții de familie.” R.l. 19 II 67 p. 3 (din carență + -are)

CARENȚA vb. tr. a priva de unii factori indispensabili nutriției organismului. (< fr. carencer)

Ortografice DOOM

carențare s. f., g.-d. art. carențării

carența vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carențează

Intrare: carențare
carențare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carențare
  • carențarea
plural
  • carențări
  • carențările
genitiv-dativ singular
  • carențări
  • carențării
plural
  • carențări
  • carențărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: carența
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carența
  • carențare
  • carențat
  • carențatu‑
  • carențând
  • carențându‑
 singular plural
  • carențează
  • carențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carențez
 (să)
  • carențez
  • carențam
  • carențai
  • carențasem
a II-a (tu)
  • carențezi
 (să)
  • carențezi
  • carențai
  • carențași
  • carențaseși
a III-a (el, ea)
  • carențează
 (să)
  • carențeze
  • carența
  • carență
  • carențase
plural I (noi)
  • carențăm
 (să)
  • carențăm
  • carențam
  • carențarăm
  • carențaserăm
  • carențasem
a II-a (voi)
  • carențați
 (să)
  • carențați
  • carențați
  • carențarăți
  • carențaserăți
  • carențaseți
a III-a (ei, ele)
  • carențează
 (să)
  • carențeze
  • carențau
  • carențară
  • carențaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carențare, carențărisubstantiv feminin

  • 1. Carență, înrăutățire. DCR2
    sinonime: carență înrăutățire
    • format_quote În plus, un asemenea om alterează climatul necesar educării copiilor, constituie un exemplu rău pentru ei, împiedică dezvoltarea lor normală – deci produce o carențare integrală a vieții de familie. R.l. 19 II 67 p. 3. DCR2
etimologie:
  • carență + -are DCR2

carența, carențezverb

  • 1. A priva de unii factori indispensabili nutriției organismului. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.