2 definiții pentru carența

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARENȚA vb. tr. a priva de unii factori indispensabili nutriției organismului. (< fr. carencer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

carența vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carențea

Intrare: carența
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carența
  • carențare
  • carențat
  • carențatu‑
  • carențând
  • carențându‑
singular plural
  • carențea
  • carențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carențez
(să)
  • carențez
  • carențam
  • carențai
  • carențasem
a II-a (tu)
  • carențezi
(să)
  • carențezi
  • carențai
  • carențași
  • carențaseși
a III-a (el, ea)
  • carențea
(să)
  • carențeze
  • carența
  • carență
  • carențase
plural I (noi)
  • carențăm
(să)
  • carențăm
  • carențam
  • carențarăm
  • carențaserăm
  • carențasem
a II-a (voi)
  • carențați
(să)
  • carențați
  • carențați
  • carențarăți
  • carențaserăți
  • carențaseți
a III-a (ei, ele)
  • carențea
(să)
  • carențeze
  • carențau
  • carența
  • carențaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carența, carențezverb

  • 1. A priva de unii factori indispensabili nutriției organismului. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.